Pacientul si doctorul

Autor: Dr. Mihaela Leventer

 

Relatia pacientului cu doctorul este una de descoperire reciproca. „E amabil doctorul? E atent la ce ii spui? Are rabdare cu tine? Te intelege?”, se intreaba pacientul. „Are o problema reala sau doar una inchipuita? Accepta tratamentul sau te ia cu ce a citit pe Google? Intelege oare ceva din ceea ce-i spun?”, se intreaba doctorul.

Adevarul este ca pentru unele afectiuni se poate stabili un diagnostic fulger, insa doctorul curant este obligat sa asculte pana la capat aceeasi poveste pe care o cunoaste in amanunt. Alteori, un detaliu aparent neinsemnat te pune pe ganduri si te obliga la un diagnostic diferential. Pacientii vin cu dosare de analize si cu notite pe care le cred importante, iar tu, medic cu experienta, stii intr-o secunda despre ce e vorba si ce trebuie sa faci, ori dimpotriva, nu gasesti raspunsuri la problemele pe care ti le pui rasfoind dosarele. Pacientul vrea un medic care sa-l trateze pe el ca individ, cu toate particularitatile lui. Adica vrea la pachet un medic bun si un psihoterapeut de exceptie. Doctorul se bazeaza insa pe protocoale si ghiduri de lucru, pe care trebuie sa le aplice intocmai pe toti pacientii aflati in aceeasi situatie. Nu ai voie sa incerci, nu ai voie sa testezi, nu ai voie sa uiti ceva sau sa gresesti.

Recent, mi-a calcat pragul cabinetului o pacienta pe care am vazut-o de multe ori in rastimp de doisprezece ani. Avea aceeasi problema. De fiecare data a venit si nu s-a mai intors cu analizele pe care i le-am recomandat. O data la doi ani imi punea aceleasi intrebari si niciodata nu a urmat retetele recomandate, de teama unor efecte secundare. In schimb, a cercetat temeinic Internetul, si-a facut la cerere un tom de analize fara tinta precisa si a urmat tratamentele miraculoase recomandate de aceleasi surse dubioase de informare, fara studii si dovezi stiintifice legitime. Constat cu amaraciune si mirare ca unii pacienti sunt mai interesati de tot ce are iz de „miracol” si sunt dispusi sa incerce pe pielea lor diverse leacuri fara noima. Credulitatea si sperantele naive le sunt rasplatite cu abile tehnici de vanzare si politici de marketing.

Acest sindrom poarta un nume: lipsa aderentei la tratamentul prescris. E ca si cum mecanicul auto ti-ar spune ca trebuie inlocuite placutele de frana, iar tu ai decide sa torni un aditiv parfumat in lichidul de parbriz.

De cele mai multe ori, pacientul are nevoie de ajutor medical pentru ca are o suferinta reala, uneori misterioasa, nediagnosticata inca, ori evidenta si care trebuie neaparat corectata. Datoria profesionala a doctorului este sa asculte, sa inteleaga, sa explice si sa rezolve problema cu maxim de eficienta. Relatia dintre pacient si medic ar trebui sa fie in mod ideal una de respect reciproc si mai ales de incredere, sfatul doctorului curant trebuind sa fie urmat cu sfintenie, iar legatura, pastrata si cultivata de ambele parti. Medicul trebuie sa trateze starea de boala a pacientului cu calm, cu intelegere, cu stiinta si cu bunavointa, prestand un act medical corect cu un rezultat predictibil bun.

De-a lungul carierei, medicii salveaza numeroase vieti si imbunatatesc prin tratament calitatea vietii, ajutand pacientii sa depaseasca starea de boala. Nu ni se iarta esecul, desi medicina nu e o stiinta exacta si statistic, esecul este posibil oriunde, oricui, in orice sistem de sanatate, oricat de performant ar fi. Stresul si nervozitatea cresc rapid in momentele de tensiune, iar medicul, supus in permanenta acestui program de lucru, isi formeaza o reactie de autoaparare in fata acestor presiuni emotionale. Stilul flegmatic, persiflator sau dur, daca nu vine dintr-o proasta educatie a doctorului, probabil ca are ca explicatie aceasta confruntare permanenta cu riscul.

Decat un medic care ezita, mai bine unul calculat si temerar. Dar este medicul un fel de Dumnezeu? Raspunsul este categoric Nu.

Am scris aceste randuri cu gandul la miile de doctori care-si fac treaba cu profesionalism si de care nu auziti decat atunci cand aveti nevoie de ei. Pe de alta parte, aflam zilnic de cate un caz de doctor acuzat de malpraxis, mediatizat, judecat si condamnat rapid de catre o presa ahtiata de scandal. Fara probe, doar dupa aparente, medicul este asasinat mediatic fara sa aflam exact daca invinuirea este justificata sau nu. In goana dupa stirea senzationala care vinde astazi, se arunca vorbe calomniatoare care nu pot fi rapid sanctionate, iar maine adevarul nu mai intereseaza pe nimeni. Nu mai conteaza daca cel acuzat a fost cu adevarat vinovat sau nu, conteaza doar zarva creata.

Cred ca aici trebuie cautata una dintre explicatiile fenomenului lipsei de incredere in serviciile medicale, o imagine nedreapta si profund daunatoare, care face rau in primul rand pacientului si abia apoi doctorului. Ca lucrurile sa revina pe fagasul normal si atmosfera sa se imbunatateasca, este nevoie sa recladim respectul si increderea intre cele doua tabere care acum din pacate se plaseaza pe pozitii opuse.

Sursa: Revista Tango