TATUAJE SI PIERCINGURI - permanenta unui sentiment trecator

Privesc fascinata la televizor o emisiune dedicata artistilor specializati in tatuaje. La putin timp urmeaza o dezbatere pe o alta tema tabu: piercing-ul. Incerc sa nu am prejudecati, insa imi este greu sa inteleg motivele pentru care oamenii recurg la aceste forme de ornamentare a corpului. Ce alternativa am? Bineinteles ca trebuie sa citesc putina istorie.

Spre surprinderea mea aflu ca Otzi, omul ghetii care a trait in urma cu 5000 de ani avea pe corp atat tatuaje, cat si gauri in urechi. Se presupune ca in credinta straveche tatuajele aveau rol medical, in speta terapeutic, de a ameliora durerea. De aceea le descoperim de-a lungul coloanei vertebrale sau in jurul articulatiilor, zone frecvent traumatizate si suprasolicitate.

In Egiptul antic femeile se tatuau pe coapse si abdomen crezand ca aceasta forma de amuleta le va proteja pe parcursul sarcinii si in timpul nasterii.

In alte culturi tatuajul semnifica apartenenta la o clasa sociala elevata. Exista insa consemnat si reversul medaliei, cu tatuarea sclavilor in Roma antica pentru a identifica apartenenta la un anumit stapan. Tot atunci se tatuau de asemenea si criminalii in scop punitiv. Gandirea crestina nu accepta tatuajele si acestea au fost chiar interzise de imparatul Constantin pe motiv ca modifica sau desfigureaza omul care a fost creat dupa asemanarea cu Dumnezeu. Cu toate acestea, dupa multe sute de ani, Cruciatii isi tatuau pe brate crucea Ierusalimului pentru a avea parte de o inmormantare crestineasca.

In secolul 18 expeditiile britanice in Polinesia au descoperit un adevarat cult al tatuajelor, cuvantul avandu-si originea in termenul local "tatatau" care inseamna "a lovi".
Cultura japoneza este un alt exemplu de tatuaj ca forma de arta si ca expresie a unor trasaturi particulare de caracter asa cum alegeau sa si le inscriptioneze celebrii gangsteri japonezi din Yakuza.

Piercing-ul nu are o istorie la fel de bine cunoscuta, insa au fost descoperite numeroase ornamente, cercei si bratari in mormintele egiptene, ceea ce sugereaza faptul ca detinatorii lor erau asociati cu apartenenta sociala la un rang inalt.

Ornamentarea nasului cu bijuterii metalice a luat amploare in India in secolul 16, insa exista dovezi destul de convingatoare ca obiceiul era practicat si la populatiile de Azteci si Incasi in scop religios, de adoratie.

Exista si alte zone mai deosebite in care se pot aplica piercing-uri. Mameloanele, ombilicul sau zona genitala au fost "tratate" din vechime pentru a creste sau inhiba placerea sexuala, pentru a dovedi masculinitatea sau pentru a marca un ritual de trecere in alta stare a spiritului.

Dupa jumatatea secolului trecut tatuajele si piercing-urile au renascut. Studiile psihologilor au aratat ca acestea reprezinta o forma de exprimare a propriei individualitati. Un alt motiv este comemorarea unor evenimente cruciale sau traumatizante din viata celui care le alege. Piercing-ul ombilicului se practica si in scopul de a atrage atentia asupra zonei respective si semnifica faptul ca persoana respectiva este multumita cu modul in care arata.

În general, ornamentarea zonelor vizibile este un semn de camaraderie sau de apartenenta la un anurnit grup de interese in timp ce zonele intime sunt modificate in scopul cresterii placerii sexuale.

Istoria este fascinanta, insa... Brusc imi aduc aminte de problemele cu care ni se adreseaza pacientii in clinica. În general toti doresc sa le corectam tatuaje, cicatrici sau gauri in urechi si de fapt, isi doresc ca aceste probleme sa dispara fara urma.

Nu este usor sa le explicam acestora ca un tatuaj cu cat este mai colorat, cu atat are mai putine sanse sa fie indepartat si chiar daca se poate decolora, pielea cel mai probabil nu va mai ajunge la culoarea ei normala. Cei mai norocosi sunt cei cu tatuaje albastre sau negre pe care ii tratam cu succes in clinica. Decolorarea necesita intre 10 si 20 de sedinte in medie, tratamentul poate sa dureze intre 18 si 24 de luni si in tot acest timp este interzisa expunerea la soare a zonei respective. Procedura este destul de dureroasa si costisitoare deoarece pentru a avea o putere de impact suficienta, fasciculul laser trebuie sa aiba un diametru de 2 pana la 5 mm si uneori ajungem la cateva zeci sau chiar sute de impulsuri la fiecare sedinta de tratament.

Nu pot sa uit un pacient care a ales sa adauge putina culoare rosie in centrul unui tatuaj de pe brat. La putin timp dupa aceasta, a dezvoltat o reactie alergica impresionanta pentru stapanirea careia au fost necesare mai multe saptamani de tratament. La fel, imi amintesc de o alta pacienta care a ales un tatuaj negru pentru sprancene insa, dintr-un motiv pe care nu l-am inteles, culoarea a inceput sa se prelinga si sa impregneze pielea de pe pleoape. La fel un alt caz in care tatuajul rosu de pe conturul buzelor a capatat "personalitate" si a migrat la cativa milimetri de locul initial. Din fericire, multe dintre aceste tatuaje se degradeaza in timp si impreuna cu interventia medicala laser sau chirurgicala pot fi indepartate fara riscuri semnificative.

In ceea ce priveste piercing-urile, cel mai frecvent avem de corectat gaurile largi din lobul urechii; aceste probleme apar din cauza purtarii de cercei prea grei pe perioade lungi. Interventia chirurgicala este minutioasa, se vindeca cu o mica cicatrice in decurs de 4-6 saptamani si de obicei o asociem cu repozitionarea gaurii pentru cercel adiacent cicatricii.

Uneori pacientii ne cer sa le inseram noi ornamente in diferite zone. In aceste cazuri sunt foarte importante masurile de igiena locale. Un studiu efectuat de medicii de la clinica Mayo a aratat ca exista un risc de 30% de contaminare a plagilor de acest fel in timpul procedurii. Infectiile posibile nu sunt grave, dar sunt cu siguranta neplacute.

Suntem de asemenea atenti la materialul din care sunt facute ornamentele. Titanium-ul este preferat bijuteriilor din aur sau argint datorita riscului mult mai mic de reactii alergice.
Timpul de vindecare este diferit in functie de zona interesata fiind destul de rapid in aria genitala si putand sa se incheie si dupa doua luni in zona ombilicului.

Vindecarea poate fi cea asteptata sau pot aparea probleme in sensul dezvoltarii de cicatrici hipertrofice sau cheloide foarte vizibile, uneori dureroase sau pruriginoase. Atunci cand suntem solicitati sa le tratam, le oferim pacientilor o alternanta de terapii laser si cu medicamente injectabile pana cand cicatricea se inmoaie si se decoloreaza.
Uneori cicatricile de la nivelul buzelor sau din cavitatea bucala pot sa determine probleme gingivale sau chiar sa duca la fracturi dentare; acest risc este cu atat mai mare cu cat este ales un ornament de dimensiuni mari.

Chiar daca intelegem sau nu alegerile pe care le fac unii oameni, ca medici suntem datori sa le ascultam problemele si sa ii ajutam sa le rezolve. Aceasta nu inseamna, din pacate, ca totul se trateaza si trebuie sa ne asiguram ca pacientii nostri inteleg tratamentele, regulile pe care trebuie sa le respecte, dar si limitarile lor, de asemenea.