Ce trebuie să știi despre melanom

Melanomul este întotdeauna malign (canceros). Nu există melanom benign.

Este cel mai agresiv cancer de piele pentru că evoluează rapid și se răspândește în alte zone ale corpului (produce metastaze).

Melanomul în România:

• peste 2.200 de persoane diagnosticate anual;
• incidența bolii este în creștere;
• boala este descoperită frecvent când este deja în stadii avansate;
• doar 24,7% din pacienți supraviețuiesc, comparativ cu peste 90% în țările occidentale.

În acest articol îți explicăm care sunt simptomele și factorii de risc ai melanomului.

Inspectează-ți frecvent starea pielii și mergi la un consult dermatologic imediat ce apare o modificare suspectă.

Programează-ți un control dermatologic în fiecare an, pentru că medicul poate descoperi semnale de alarmă pe care tu nu le observi.

Diagnosticul precoce îți poate salva viața!

Programează-te acum

Îți punem la dispoziție tot ce ai nevoie pentru tratamentul melanomului cutanat:

• Toată gama de investigații pentru stabilirea diagnosticului de certitudine;
• Echipe multidisciplinare de medici cu supraspecializări în domeniu;
• Tratamentul corect și complet;
• Monitorizare postterapeutică și evaluări periodice.

Cum te ajută regula ABCDE să recunoști un melanom incipient

Alunițele normale au în general o formă relativ regulată și nu-și schimbă aspectul în timp.

Ca să depistezi modificările care pot indica un melanom incipient, aplică regula ABCDE:

• A – Asimetrie. O aluniță benignă e rotundă sau ovală, cu suprafața care poate fi împărțită imaginar în două jumătăți aproape identice. Dacă jumătățile devin inegale ca dimensiune sau contur, alunița este suspectă.
• B – Borduri neregulate. Dacă marginile aluniței nu mai sunt la fel peste tot, conturul nu mai este bine delimitat de jur-împrejur sau are porțiuni estompate, vălurite sau zimțate poate fi un semn de melanom.
• C – Culoare neuniformă. Când o aluniță are mai multe culori (pot fi nuanțe de maro, negru, roșu, roz, alb sau albastru), mai ales dacă sunt distribuite inegal, devine suspectă.
• D – Diametru. De obicei un melanom are diametrul de 6 milimetri (cam cât un creion), mai mare decât o aluniță normală, dar în stadiu incipient poate fi mai mic. În general, e bine ca alunițele și petele pigmentare mari să fie evaluate dermatologic, iar orice aluniță care se extinde ca suprafață este motiv de îngrijorare.
• E – Evoluție. Orice schimbare a aspectului sau comportamentului unei alunițe (dimensiune, formă, textură, culoare sau simptome precum sângerare ori mâncărime) este un semnal de alarmă.

Melanoamele, ca și alunițele, nu arată toate la fel. Imaginile au rol de exemplificare.

De reținut: nu orice aluniță modificată înseamnă melanom, dar orice schimbare trebuie evaluată de un medic dermatolog.

De reținut:

• Un melanom poate avea una sau mai multe din manifestările de mai sus.
• Melanoamele se comportă diferit și nu arată toate la fel.
• Un melanom în stadiu incipient nu produce simptome ca durerea sau disconfortul.
• Durerea și/sau disconfortul pot fi semne de gravitate sau a unei forme mai agresive a bolii.
• Nu orice modificare înseamnă neapărat că a apărut un melanom, dar trebuie analizată cât mai repede de un medic dermatolog.

Expunerea la radiații ultraviolete (UV)

Principalul factor de risc pentru apariția melanomului sunt radiațiile UV, atât cele de la soare, cât și cele din surse artificiale, cum sunt aparatele de bronzat.

Excesul de radiații UV poate deteriora ADN-ul celulelor pielii. În timp, dacă daunele se acumulează, celulele se pot înmulți anormal și pot apărea diverse tipuri de cancer de piele.

Persoanele care se expun la soare intens, dar ocazional (ex.: în vacanțe) au un risc mai mare de melanom decât cele cu expunere frecventă (ex.: cei cu meserii desfășurate în aer liber).

Istoricul personal și familial de cancer al pielii

Persoanele care au avut melanom sau alt tip de cancer al pielii prezintă un risc crescut de a dezvolta un nou melanom sau de reapariție a bolii. Un alt factor de risc este istoricul familial: aproximativ 10% din pacienții cu melanom au o rudă apropiată care a fost diagnosticată cu aceeași afecțiune. Transmiterea în familie se poate face prin mutațiile anumitor gene, cum ar fi CDKN2A.

Caracteristicile fizice (fototipul deschis) și sensibilitatea la soare

Efectele nocive ale radiațiilor UV sunt mai mari la persoanele care au în mod natural:

• pielea deschisă la culoare;
• părul blond sau roșcat;
• ochi albaștri sau verzi.

În plus, indiferent de caracteristicile fizice, riscul de a dezvolta acest cancer de piele este mai mare la persoanele sensibile la soare, a căror piele se înroșește ușor și se bronzează greu.

Arsuri solare precedente

Persoanele care au suferit în viață cel puțin o arsură solară severă (cu roșeață intensă, usturime puternică, bășici și cojirea pielii), mai ales în copilărie sau adolescență, au risc crescut de melanom. Expunerile intense la radiațiile UV, chiar dacă sunt rare, pot avea efect cumulativ în favorizarea melanomului.

Alunițe numeroase sau atipice și formațiuni nou apărute pe piele

Riscul crește odată cu numărul alunițelor normale: la persoanele cu peste 100 de alunițe riscul de melanom este semnificativ mai mare decât la cele cu 15–30.

Un factor de risc este și prezența unei alunițe mari (cu diametrul de 5 milimetri sau mai mult) sau atipice (cu formă neregulată, culoare neuniformă).

În plus, orice formațiune nou apărută după vârsta de 30 de ani trebuie evaluată, în special dacă are altă culoare și formă față de alunițele existente.

Sistem imunitar slăbit

Persoanele care au sistemul imunitar deficitar (din cauza unor boli sau ca urmare a unui tratament) au risc crescut de producere a melanomului.

De reținut:

• Existența unuia sau mai multor factori de risc nu înseamnă neapărat că orice aluniță nouă sau modificată este un cancer de piele, dar este nevoie de un control dermatologic rapid. Doar medicul poate stabili dacă formațiunea este malignă sau benignă.
• Persoanele cu predispoziție trebuie să acorde o atenție sporită monitorizării pielii, să aplice cu rigurozitate măsurile de prevenție și să meargă la control mai frecvent.

Consultația dermatologică (anamneză și examinare clinică)

Medicul dermatolog începe cu anamneza (discuția cu pacientul despre contextul apariției unei probleme de sănătate) și va întreba:

• Dacă au apărut modificări la alunițe sau noi leziuni pe piele;
• Când au apărut și cum au evoluat;
• Dacă pacientul a mai avut melanom sau altă formă de cancer;
• Dacă are antecedente familiale de melanom sau alte tipuri de cancer al pielii;
• Dacă a avut arsuri solare, cât de grave și când;
• Cât de frecvent s-a expus la soare și alte surse de radiații UV (ex.: salon de bronzare).

Apoi medicul examinează pielea pacientului pe tot corpul:

• Evaluează toate alunițele și leziunile pigmentare;
• Caută eventuale formațiuni suspecte, inclusiv în zone mai puțin vizibile.

La finalul consultației, medicul stabilește dacă ar putea fi o leziune malignă. Dacă există suspiciunea de melanom (diagnostic prezumtiv), va recomanda investigațiile necesare pentru stabilirea diagnosticului precis.

Dermatoscopie (microscopie prin epiluminiscență)

Dermatoscopia este o etapă-cheie în evaluarea oricărei alunițe, pete pigmentare sau alte leziuni suspecte ale pielii.

Investigația este noninvazivă, nedureroasă. Leziunile suspecte de pe pielea pacientului sunt examinate detaliat cu ajutorul unui dispozitiv special (dermatoscop), care facilitează:

• vizualizarea detaliată a structurilor invizibile cu ochiul liber (aparatul mărește imaginea de până la 10 ori);
• diferențierea mai clară între leziuni benigne și suspecte.

Biopsia cutanată și examenul histopatologic

Biopsia leziunii de pe piele (biopsie cutanată) este singura metodă care poate confirma diagnosticul de melanom. Procedura presupune îndepărtarea leziunii (de obicei în totalitate – biopsie excizională) și trimiterea probei la laboratorul histopatologic pentru analiză microscopică.

Rezultatele examinării histopatologice arată:

• dacă leziunea este benignă sau malignă;
• diagnosticul de certitudine;
• stadiul tumoral (în funcție de anumite criterii, precum grosimea tumorii și prezența sau absența ulcerației).

Imunohistochimie (în unele cazuri)

Imunohistochimia este o analiză de laborator care combină imunologia și histologia pentru a detecta proteine specifice (antigene) în proba de țesut.

Investigația presupune folosirea unor markeri speciali care evidențiază celulele tumorale pentru ca medicul să poată stabili de ce tip sunt și ce caracteristici au.

Analiza este necesară pentru:

• Identificarea tipului de melanom;
• Stabilirea cu precizie a diagnosticului, dacă nu este clar după examenul histopatologic standard;
• Stabilirea cu acuratețe a grosimii tumorale (indicele Breslow);
• Aflarea unor informații utile pentru întocmirea planului de tratament.

În urma acestor investigații se stabilește diagnosticul de certitudine. Dacă rezultatul confirmă prezența unui melanom malign, următorul pas este evaluarea extinderii bolii. Această etapă, numită stadializare, arată dacă tumora este limitată la piele sau dacă s-a răspândit la ganglionii limfatici ori la alte organe și este esențială pentru alegerea tratamentului adecvat.

Cum se face stadializarea melanomului

Stabilirea stadiului melanomului se face prin examinarea histopatologică a tumorii, completată de evaluare clinică, biopsia ganglionului santinelă și în anumite cazuri de investigații imagistice (ecografie ganglionară, CT, RMN, PET-CT). Aceste evaluări arată dacă melanomul este localizat sau s-a extins în organism.

Rezultatele de laborator sunt evaluate pe baza sistemului internațional TNM (Tumoră – Noduli sau ganglioni limfatici – Metastaze), care analizează:

• T (tumoră) – cât de groasă este tumora și dacă prezintă ulcerații;
• N (noduli sau ganglioni limfatici) – dacă s-a extins la ganglionii limfatici din apropiere;
• M (metastaze) – dacă boala s-a răspândit la organe îndepărtate.

Stadiul 0 (precoce) – melanom in situ

Tumora este mică, limitată la stratul superficial al pielii. Este etapa de început a melanomului, când tratamentul are cele mai mari șanse de vindecare.

Stadiul I – melanom incipient

Stadiul I este împărțit în IA și IB:

• Stadiul IA: tumora este mai mică de 0,8 mm grosime și nu există ulcerații;
• Stadiul IB: tumora are sub 0,8 mm grosime și nu prezintă ulcerație, sau între 0,8 și 1 mm, cu sau fără ulcerație.

Dacă tratamentul începe repede, prognosticul este foarte bun: melanomul poate fi vindecat.

Stadiul II – melanom localizat

Stadiul II este împărțit în IIA, IIB și IIC:

• Stadiul IIA: tumora are 1–2 mm grosime și ulcerație sau 2–4 mm fără ulcerație;
• Stadiul IIB: tumora are 2–4 mm grosime și ulcerație sau peste 4 mm fără ulcerație;
• Stadiul IIC: tumora are peste 4 mm grosime și ulcerație.

Boala încă nu s-a răspândit dincolo de piele, dar are un risc mai mare de evoluție decât în etapele anterioare. Este nevoie de tratament imediat și apoi evaluare atentă și monitorizare periodică.

Stadiul III – melanom metastatic locoregional

Stadiul III indică faptul că melanomul s-a răspândit regional, fie în ganglionii limfatici, fie în pielea sau țesuturile din apropierea tumorii inițiale (metastaze satelit sau în tranzit). Metastazele satelit sunt grupuri de celule tumorale localizate la mai puțin de 2 cm de tumora primară, iar metastazele în tranzit sunt localizate pe traseul vaselor limfatice dintre tumora inițială și ganglionii limfatici.

Stadiul III este împărțit în IIIA, IIIB, IIIC în funcție de localizarea, numărul și caracteristicile acestor metastaze locoregionale.

Boala este mai avansată, dar încă limitată la nivel regional. Tratamentul este mai complex și presupune de regulă mai multe etape terapeutice.

Stadiul IV – melanom metastatic la distanță

Tumora s-a extins și mai mult față de zona inițială:

• fie dincolo de ganglionii limfatici din regiune către piele sau alți ganglioni limfatici;
• fie la organe cum ar fi plămânii, ficatul sau creierul.

Deși prognosticul este mai rezervat, în anumite cazuri boala poate fi controlată pe termen lung prin terapii moderne.

De reținut:

• Stadiul melanomului arată cât de avansată este boala.
• Cu cât melanomul este depistat în stadii mai timpurii, cu atât tratamentul este mai eficient.
• Identificarea corectă a stadiului bolii este esențială pentru stabilirea tratamentului potrivit.

Stabilirea planului de tratament se face întotdeauna de Comisia Multidisciplinară (Tumor Board) alcătuită din dermatolog, oncolog, chirurg specializat în chirurgie dermato-oncologică, anatomopatolog, anestezist și alți specialiști. Comisia analizează toate detaliile cazului și elaborează strategia terapeutică cea mai potrivită pentru pacientul respectiv.

Tratamentul chirurgical

Chirurgia este tratamentul de bază și primul pas terapeutic în majoritatea cazurilor de melanom.

Abordarea chirurgicală diferă în funcție de stadiul bolii.

Melanom stadiul 0 (melanom in situ)

Leziunea este excizată cu o margine de siguranță de 5 mm de țesut sănătos de jur-împrejur. Nu este indicată biopsia ganglionului santinelă.

Melanom stadiul I

Leziunea se excizează cu o margine de siguranță de 1 cm. Biopsia ganglionului santinelă poate fi luată în considerare pentru leziuni cu grosimea de peste 0,8 mm și cu ulcerație, în special la leziuni cu factori de risc.

Melanom stadiul II

Leziunea este excizată cu o margine de siguranță între 1–2 cm, în funcție de grosimea tumorii.

Biopsia ganglionului santinelă este recomandată pentru stadializare, având în vedere riscul mai mare de diseminare comparativ cu stadiile anterioare. Procedura este indicată pentru evaluarea răspândirii celulelor maligne la ganglionii limfatici regionali.

• Dacă examinarea histopatologică arată că ganglionii nu au fost afectați, de regulă nu mai este nevoie de alt tratament.
• Dacă biopsia ganglionului santinelă evidențiază prezența celulelor tumorale, boala este încadrată în stadiul III.

În cazul în care biopsia ganglionului santinelă indică prezența celulelor tumorale, poate fi nevoie de:

• Evaluare imagistică suplimentară (CT, PET-CT, RMN) pentru excluderea metastazelor la distanță;
• Tratament sistemic adjuvant – imunoterapie (ex. inhibitori de checkpoint) sau terapii țintite (în prezența mutațiilor specifice, cum ar fi BRAF).

Melanom stadiul III

Terapia poate include:

• Excizie chirurgicală cu margine de siguranță oncologică, în cazurile în care leziunile pot fi îndepărtate complet.
• Tratament adjuvant. După intervenția chirurgicală este recomandat tratament adjuvant (imunoterapie sau terapie țintită), pentru a reduce riscul de extensie sistemică a bolii.

Melanom stadiul IV

Tratamentul este predominant sistemic, individualizat în funcție de localizarea metastazelor, statusul molecular al tumorii și starea generală a pacientului.

Opțiunile terapeutice includ:

• Imunoterapie. Reprezintă standardul actual de tratament.
• Terapii țintite. Pot determina un răspuns rapid.
• Chirurgie sau radioterapie. Se utilizează în anumite cazuri, pentru controlul simptomelor sau dacă există metastaze izolate.
• Chimioterapie sau alte terapii. La melanom chimioterapia este folosită mai rar, în funcție de evoluția bolii și răspunsul la tratament. În anumite situații, pacienții pot fi incluși în studii clinice.

Imunoterapie

Imunoterapia reprezintă standardul actual de tratament al melanomului în multe situații.

Tratamentul stimulează sistemul imunitar al pacientului să recunoască și să distrugă celulele canceroase. Spre deosebire de chirurgie, care elimină local tumora, imunoterapia poate controla boala în întregul corp, folosind mecanismele de apărare ale organismului.

Este o terapie nedureroasă, care se administrează de regulă prin perfuzii sau injecții.

Se utilizează în principal pentru:

• Melanom regional sau metastatic (stadiile III și IV), când tumora s-a răspândit la ganglioni sau la alte organe;
• Cazuri cu risc crescut de recidivă după excizia chirurgicală a melanomului.

La mulți pacienți imunoterapia poate îmbunătăți semnificativ prognosticul bolii pentru că:

• Activează sistemul imunitar ca să distrugă celulele canceroase chiar și la distanță de tumora primară;
• Reduce riscul de recidivă după tratamentul chirurgical;
• Răspunsul imun poate dura mai mulți ani, ceea ce crește șansele de supraviețuire a pacienților.

Terapie țintită

Terapia țintită acționează asupra unor modificări genetice specifice din celulele tumorale ca să blocheze mecanismele de creștere și răspândire ale melanomului.

Spre deosebire de chimioterapie, care afectează și celulele sănătoase, terapia țintită este capabilă să acționeze mai precis asupra celulelor canceroase.

Terapia țintită este recomandată doar în anumite cazuri, în funcție de profilul molecular al tumorii. În general, se aplică dacă:

• Melanomul este în stadiu extins regional sau metastatic;
• Tumora prezintă mutații genetice specifice (cel mai frecvent mutația BRAF).

Poate fi administrată singură sau în combinație cu alte tratamente, în funcție de recomandarea echipei medicale. Pentru a stabili dacă pacientul este eligibil este necesară testarea genetică a tumorii (analiza moleculară a probei de țesut tumoral).

Terapia țintită poate avea un efect valoros în tratamentul melanomului pentru că:

• Blochează semnalele care determină multiplicarea celulelor canceroase;
• Poate reduce rapid dimensiunea tumorilor;
• În anumite cazuri prelungește viața pacientului și ține boala sub control pe termen mai lung, mai ales în combinație cu alte terapii.

Chimioterapia

Chimioterapia este un tratament care utilizează medicamente pentru distrugerea celulelor canceroase cu înmulțire rapidă.

Această terapie a fost mult timp una dintre principalele opțiuni de tratament pentru melanom