Microchirurgia Mohs – ce este, când poate fi făcută, avantaje, rată de succes

Avantajele microchirurgiei Mohs

„Cancerul de piele poate fi tratat dacă este depistat la timp, dacă pacientul ajunge să urmeze exact tratamentul de care are nevoie. Evoluția tehnicilor chirurgicale și a tehnologiei medicale este fabuloasă de la an la an, dar ce e și mai îmbucurător este că așa cum am remarcat în ultimii ani, românii sunt din ce în ce mai informați, vin la dermatolog mult mai des decât o făceau în trecut și au mai multă deschidere față de educația medicală” – Dr Mihaela Leventer, fondator Centrul Dr Leventer .

Microchirugia Mohs este o procedură dermato-oncologică prin care se tratează cazurile severe de cancer de piele de tip non-melanom.

Procedura a fost dezvoltată încă din anii ’30 ai secolului trecut de către doctorul Frederic E. Mohs, de la Centrul de Cercetare a Cancerului al Universității Wisconsin, fiind la momentul actual cea mai avansată tehnică chirurgicală și cea mai eficientă, pentru excizia unei tumori cancerigene de la nivelul pielii.

Prin microchirurgia Mohs, medicii pot identifica cu precizie, milimetric, tumora din piele și o pot elimina, prin excizie, nealterând țesutul sănătos din jur. Este recomandată mai ales în cazurile în care tumora este localizată într-o zonă mai delicată, precum fața, scalpul, degetele sau zona genitală. Aceste zone necesită o atenție deosebită, fiind fie foarte vizibile, fie foarte intime și au nevoie de o economisire cât mai mare de țesut sănătos, aspect ce poate fi atins prin tehnica microchirurgiei Mohs.

La momentul actual, în statele vestice, microchirurgia Mohs este metoda de tratare a carcinoamelor bazocelulare și a carcinoamelor cu celule scuamoase acceptată la scară largă. Pentru pacient, este cea mai puțin invazivă procedură chirurgicală, având marele avantaj de a nu interveni asupra țesutului sănătos din jurul tumorii. De asemenea, este procedura cu cea mai mare rată de vindecare.

Carcinom bazocelular

Este cea mai frecventă formă de cancer și cea mai puțin periculoasă. Apare la nivelul celulelor bazale situate în partea inferioară a epidermului, prin înmulțirea anormală a acestor celule. Tumora se extinde lent și formează nodozități, ulcere sau țesut cu aspect cicatrizant care cresc în dimensiune de la an la an. Majoritatea carcinoamelor bazocelulare cutanate nu pun probleme deosebite, nu metastazează decât rareori, în formele deosebit de avansate și agresive.

Un carcinom bazocelular este diagnosticat după semnele clinice specifice: leziune relativ recentă, care crește în volum și suprafață și care seamănă inițial cu o veziculă perlată sau un coș, dar care se extinde și uneori se ulcerează central și nu se vindecă spontan. Diagnosticul de certitudine este dat în urma rezultatului histopatologic, care implică realizarea unei biopsii a leziunii suspecte.

Carcinom spinocelular (cu celule scuamoase)

Se dezvoltă în celulele scuamoase aflate în straturile mijlocii și superioare ale epidermei, prin înmulțirea anormală a acestor celule. Este mai agresiv decât carcinomul bazocelular, prezentând riscul de metastază, dar este și mai rar. Apare sub forma unei tumori adesea ulcerate care nu are tendința de vindecare spontană, fie pe suprafața pielii, fie a semimucoaselor.

Poate să apară la nivelul buzei inferioare, mai ales în cazul persoanelor fumătoare sau a celor care au probleme dentare. La debut nu amenință viața, dar dacă nu este tratat, poate deveni agresiv, formând leziuni foarte mari, care pot duce spre complicații severe.

În cazul cancerului de piele de tip melanom, acesta se tratează prin biopsie și excizia marginii de siguranță oncologică, însă, există un tip de melanom care poate fi tratat prin tehnica Mohs: lentigo malign la nivelul feței.
Atât carcinomul bazocelular cât și cel spinocelular pot fi confundate inițial cu alt tip de leziuni, precum cele acneice. Lipsa vindecării spontane a leziunii trebuie să fie un semnal de alarmă și să îndrepte pacientul către un consult dermatologic.