Transpirația abundentă (hiperhidroză) este una dintre cele mai deranjante probleme dermatologice și se poate transforma într-un real handicap pentru cineva care suferă de această afecțiune. Haine umede, pătate, închise la culoare sau largi, schimbate în mod repetat, șervețele puse sub axilă, dușuri dese și ruşinea de a părea neîngrijit modifică radical calitatea vieţii. Efectele imediate sunt izolarea, dispariția respectului de sine şi chiar depresia.

Care este incidența?

În lume, milioane de oameni – aproximativ 3% din populaţie – suferă de transpiraţie excesivă, însă din lipsă de informare, jumătate dintre ei nu sunt diagnosticaţi sau trataţi. Se presupune că aproximativ 800 000 de persoane din Germania sunt afectate de hiperhidroză, conform site-ului medi GmbH & Co. KG.

Cum se manifestă hiperhidroza vs. transpirația uzuală?

Transpirația este, totuși, un proces natural și vital pentru om. Între 2 i 4 milioane de glande sudoripare răspândite pe toată suprafața corpului produc un lichid transparent, fără miros, inițial, care se evaporă şi ajută, astfel, la eliminarea rezidurilor fiziologice din corp şi ne protejează împotriva încălzirii excesive.

Localizarea sau extinderea hiperhidrozei poate varia foarte mult de la un pacient la altul. Se prezintă ca o secreţie continuă și neplăcută de lichid transparent care, în unele cazuri, poate fi atât de intensă, încât sudoarea se scurge din corp și pătează hainele sau pantofii.

Transpirația excesivă se împarte în 2 categorii:

  • Primară: apare fără cauze evidente la nivelul axilelor, palmelor și tălpilor sau al regiunii inghinale;
  • Secundară: consecința unor afecțiuni endocrinologice, tumori secretante, afecțiuni ale sistemului nervos vegetativ sau afecțiuni neurologice sau psihice.

Investigarea temeinică a cauzei este vitală pentru tratamentul transpirației excesive. Dacă acest lucru arată că producția de transpirație este cauzată sau agravată de o altă boală de bază, tratamentul specific pentru aceasta poate reduce, de obicei, gradul de transpirație profundă.

Dacă nu există motive evidente pentru transpirație și nimic nu pare să ajute, atunci trebuie contactat medicul dermatolog cu experienţă în această afecţiune.

Tratamentele pentru hiperhidroză sunt:

  • comprimate care reduc transpirația (au dezavantajul că usucă intens gura şi nasul);
  • tratamentul zonelor cu transpirație abundentă cu un curent electric slab care trece prin apă sau pe un tampon umed (ionoforeză) (au dezavantajul că trebuie făcute zilnic);
  • injecții cu toxină botulinică pentru transpirație în zona axilelor, palmelor, tălpilor (se repetă la 3-6 luni);
  • chirurgie – îndepărtarea glandelor sudoripare pentru zona axilelor.

Chiuretarea şi aspirarea glandelor sudoripare

Îndepărtarea glandelor  sudoripare din axile printr-o intervenție chirurgicală este una dintre metodele eficiente de a scăpa de problema transpirației excesive. Operația reprezintă o opțiune pentru pacienții care nu au răspuns la alte tratamente.

Chiuretarea şi aspirarea glandelor sudoripare duce la un rezultat permanent, cu o reducere a sudoraţiei de 75%, conform celor mai multe studii și date raportate. Rămâne o transpiraţie care este considerată cu debit normal.

În ce condiții se poate apela la chirurgia glandelor sudoripare?

Atunci când zona axilelor, palmelor şi tălpilor se umezeşte chiar și atunci când nu există nicio activitate fizică.

Cum se face chirurgia glandelor sudoripare?

Una dintre cele mai uzuale intervenții chirurgicale pentru transpirația în exces este chiuretarea şi aspirarea glandelor sudoripare hipertrofice şi  se face axilar (sub brațe).

Operaţia se face în anestezie locală prin două găurele la nivelul pielii cu instrumente speciale pentru această operaţie asemănătoare celei de lipoaspiraţie. După intervenţie pacientul va fi pansat şapte zile. Îşi poate relua activitatea imediat şi poate face sport după două săptamâni. Acest tip de operaţie nu dă transpiraţie compensatorie pe alte zone.

Pe ce zone ale corpului se face chirurgia glandelor sudoripare?

Procedura se poate face doar în zona axilelor şi nu pe alte zone.

Unul dintre avantajele acestei proceduri pentru transpirația excesivă este faptul că pentru orice glandă îndepărtată sau lezată există, adesea, un rezultat permanent – glandele afectate nu vor produce transpirație. Rămân însă glande foarte mici în structura pielii care îşi vor relua activitatea după două luni şi vor produce un debit normal de sudoare.