Despre zona zoster

Zona Zoster, cunoscută și sub denumirea de „herpes Zoster”, afectează rădăcinile nervoase şi se manifestă printr-o erupţie cutanată sub formă de vezicule pline cu lichid, situate pe traiectul unui nerv din corp. Această problemă poate să apară în special la persoanele care au peste 60 de ani, dar nici persoanele mai tinere, cu imunitarea mai scăzută, nu sunt ocolite.

Zona Zoster reprezintă, mai concret, o infecţie virală care se manifestă la nivelul unui nerv individual şi la nivelul suprafeţei pielii deservită de respectivul nerv. Afecțiunea este provocată de virusul varicelo-zosterian, responsabil şi de o altă boală infecţioasă, varicela, în termeni populari, „vărsat de vânt“. Deși virusul varicelo-zosterian face parte din grupa virusurilor herpetice, este diferit de virusul responsabil pentru infecţia herpetică de la nivelul gurii sau de herpesul genital.

Zona Zoster poate să afecteze adulţii care au avut varicelă în copilărie, dat fiind că virusul varicelo-zosterian persistă latent în organism timp de zeci de ani, fără niciun simptom, dar se activează în condiţii de imunitate scăzută.

Unde apare zona Zoster?

În mod obişnuit, zona Zoster apare doar pe o regiune redusă a corpului sau pe faţă şi extrem de rar este generalizată. Însă, în funcţie de locul în care apare pe corp, infecţia poate fi însoţită şi de alte simptome, precum sughiţ sau chiar de pierderea vederii.
În cazuri particulare, zona Zoster poate să apară pe anumite segmente de la nivelul feţei (pe teritoriul deservit de nervul trigemen), la nivelul urechii (sindromul Ramsey-Hunt), pe conductul auditiv, pe timpan sau pe traiectul nervului facial.

Destul de frecvent, erupţia din zona Zoster apare pe traiectul nervilor intercostali, de la nivelul toracelui, iar afectarea acestora poate să afecteze respiraţia, din cauza durerilor intense. De asemenea, se mai poate întâlni forma de herpes Zoster cu afectare motorie şi herpes Zoster fără leziuni cutanate herpetice tipice.

Unde apare zona Zoster?

Cauze de apariție

Deoarece virusul varicelo-zosterian face parte din grupul virusurilor herpetice, are o evoluţie similară cu cea a herpesului. Uneori şi după zeci de ani de latenţă, în prezenţa unor factori favorizanţi, virusul varicelo-zosterian se poate reactiva. Printre acești factori se numără: stresul prelungit, oboseala accentuată, sistemul imunitar deficitar, anumite traumatisme, răcelile îndelungate, bolile cronice care afectează imunitatea.

Alţi factori care pot servi drept teren propice zonei Zoster sunt vârsta înaintată, existenţa unor boli grave precum cancer sau HIV, tratamentele antitumorale (radioterapia şi chimioterapia), medicaţia imunosupresoare, în cazul unor boli autoimune sau după un transplant.

Zona Zoster: simptome

Pe lângă erupţia caracteristică, reprezentată de vezicule pline cu lichid pe zona afectată (respectivul traiect nervos), unele persoane pot avea doar simptome uşoare, precum mâncărimi în zona de piele afectată. Altele însă, pot experimenta o durere extrem de intensă, percepută chiar şi la atingerea fină, amorţeli, furnicături, senzaţie de arsură.

Se mai pot întâlni dureri de cap, sensibilitate la lumină, oboseală, dureri musculare, foarte rar febră.

Etapele herpesului Zoster

Zona Zoster poate dura pâna la patru săptămâni şi evoluează în trei etape.

Prima etapă este faza preeruptivă, în timpul căreia pacientul are senzaţii pe piele mai puţin obişnuite (arsură, mâncărime), erupţie dureroasă, dar şi afectarea stării generale, cu dureri de cap şi musculare, cefalee.

A doua etapă este cea eruptivă, în care apar iniţial, în bandă, plăci eritematoase, şi apoi vezicule cu lichid, în grupuri. Aceste vezicule se sparg şi se acoperă cu cruste în aproximativ 7-10 zile, apoi se vindecă treptat. Este foarte important de reţinut că, în această fază, pacientul cu zona Zoster este contagios. O persoană cu zona Zoster poate să transmită virusul varicelo-zosterian oricărei alte persoane care nu este imună la varicelă. Acest lucru se întâmplă, de obicei, prin contactul direct cu rănile deschise ale erupției cutanate sau pe cale respiratorie, în a doua etapă a bolii zona Zoster, înainte de apariţia crustelor. De aceea, se recomandă, mai ales în acea perioadă, evitarea contactului cu copiii şi cu femeile gravide care nu au avut varicelă, precum şi cu persoanele care au sistemul imunitar slăbit. Odată infectată, persoana va dezvolta varicela, însă nu și zona Zoster.

Ultima etapă este cea cronică, în care pacientul resimte durerea nevralgică (pe traiectul nervos afectat), dar şi senzaţii de arsură, junghi, sensibilitate scăzută sau crescută pe zona afectată.

Diagnosticul zonei Zoster

Medicul specialist poate stabili diagnosticul de zona Zoster în urma examenului clinic şi a observării erupţiei de pe piele şi, eventual, a veziculelor cu lichid, dar şi a discuţiei cu pacientul, care va descrie durerea apărută pe o zonă definită a corpului.
În acest proces, medicul va lua în considerare şi eventuale afecţiuni care slăbesc imunitatea organismului. În unele cazuri, specialistul va efectua şi o biopsie de piele pentru a face teste suplimentare de identificare a virusului.

Sunt însă situaţii care necesită prezentarea cât mai urgentă la medic:
• atunci când durerea şi erupţia au apărut în apropierea unui ochi (deoarece afectarea ochiului poate duce la sechele grave);
• dacă infecţia survine la persoane cu vârste de peste 60 de ani, deoarece există un risc crescut de complicaţii;
• dacă există deja în istoricul pacientului boli care afectează imunitatea;
• dacă infecţia apare pe o zonă extinsă şi foarte dureroasă.

Zona Zoster la persoanele în vârstă

Persoanele în vârstă sunt afectate în mod special de zona Zoster, prin durerea care poate persista o perioadă îndelungată (luni sau chiar ani) de la erupţie. Această manifestare specifică vârstnicilor este cunoscută drept „nevralgie postherpetică”.

Din cauză că fibrele nervoase sunt extrem de degradate și de afectate, ele trimit mesaje sau semnale exagerate ale durerii, de la piele către creier. Nevralgia postherpetică (NPH) este o complicaţie debilitantă a infecţiei acute cu herpes Zoster (AHZ), cu consecinţe medicale şi socio-economice, respectiv: depresie, limitarea activităţilor cotidiene, afectarea somnului, fatigabilitate şi scăderea calităţii vieţii, care implică unele costuri notabile de îngrijire a sănătăţii.

Durerea intensă este de cele mai multe ori refractară la tratament, reprezentând o provocare terapeutică pentru medici şi o povară pentru pacient.

NPH reprezintă complicaţia cea mai frecventă a afecţiunii determinate de herpesul Zoster, afectând aproximativ 1 din 5 pacienţi. Cel mai eficient mod de a preveni nevralgia postherpetică este prin prevenţia herpesului Zoster.

Cel mai recent lansat vaccin împotriva herpesului Zoster este Shingrix, un vaccin recombinant, recomandat persoanelor cu vârsta > 50 ani, care se administrează în două doze, la distanţă de 6 luni. S-a dovedit că acesta oferă protecţie de peste 85%, pe o perioadă de minimum 4 ani, împotriva herpesului Zoster şi a complicaţiilor bolii, precum NPH.

Zona Zoster: tratament

Ca şi în cazul altor boli virale, nu există, în momentul de față, un tratament specific prin care să se elimine complet din organism virusul care declanşează zona Zoster. Totuşi, terapia este susţinută în principal de un regim alimentar echilibrat, bogat în nutrienţi, precum şi de medicamente antivirale. Împreună, acestea pot contribui la întărirea organismului în lupta cu virusul herpes Zoster.

Medicamentele antivirale de tipul aciclovir, famciclovir, valaciclovir, aplicate local sau luate sistemic, pot atenua simptomele şi pot diminua mult riscul apariţiei nevralgiei postherpetice.

De asemenea, prin efectul regenerator oferit de administrarea complexului de vitamine B se pot reduce efectele negative asupra sistemului nervos.

Pentru atenuarea durerii resimţite la nivelul pielii afectate de zona Zoster, sunt eficiente câteva medicamente analgezice (antiinflamatoare precum ibuprofenul), preparate antihistaminice, care calmează senzaţia de mâncărime, ajungând chiar, în cazul durerilor severe, la administrarea unor corticosteroizi (dexametazonă, prednison) sau a unor anestezice locale, cum este lidocaina.

S-a constatat că anumite medicamente anticonvulsivante pot reduce durerea în cazul afectării traiectelor nervoase de către zona Zoster. Sunt descrise ca fiind recomandate frecvent pentru zona Zoster medicamente anticonvulsivante precum gabapentin si pregabalin.

Unele medicamente din clasa antidepresivelor pot fi eficiente în atenuarea durerii cauzate de zona Zoster şi în ameliorarea simptomelor nevralgiei postherpetice. Din clasa antidepresivelor triciclice, amitriptilina, imipramina, nortriptilina sunt cel mai des prescrise pentru durerea din zona Zoster.

Pentru a grăbi vindecarea leziunilor produse de zona Zoster, se pot adopta câteva măsuri care facilitează refacerea pielii: menţinerea zonei cu vezicule cât mai curată şi uscată, purtarea unor haine largi, care să evite contactul direct cu zona afectată. Aplicarea cremelor sau a bandajelor trebuie făcută cu precauţie, deoarece poate încetini procesul de vindecare a leziunilor. Pentru acoperirea erupţiei, se pot folosi comprese sterile nonadezive.

Produsele locale contra mâncărimilor trebuie recomandate numai de către medicul specialist.

Un stil de viaţă sănătos este aliatul de bază în combaterea bolii zona zoster. Dieta pacienţilor cu zona zoster trebuie să fie variată şi să includă legume şi leguminoase, fructe, cereale integrale şi carne slabă.

Posibile complicații

În afară de nevralgia postherpetică, care se întâlneşte mult mai frecvent la vârstnici, complicaţiile asociate cu zona Zoster sunt reprezentate de afectarea vederii (în cazul infecţiei apărute în interiorul sau în jurul unui ochi), probleme neurologice (encefalită), paralizie facială, probleme legate de auz sau tulburări de echilibru.

Insuficient tratată, infecţia herpes Zoster de la nivelul pielii se poate suprainfecta cu o infecţie bacteriană, care întârzie şi mai mult vindecarea.

În unele cazuri, persistenţa unei mâncărimi în zona erupţiei poate duce la insomnie sau chiar la depresie.

Zona Zoster: metode de prevenție

Ca la multe dintre bolile virale, prevenţia în cazul zonei Zoster se poate face prin vaccinare. La ora actuală, două vaccinuri pot reduce riscul de apariţie a zonei Zoster: vaccinul antivaricelă şi vaccinul antizoster.

Vaccinul antivaricelă face parte din schema de imunizare a copiilor, fiind recomandat şi adulţilor care încă nu au făcut varicelă până la acel moment. Vaccinul nu reduce complet riscul de îmbolnăvire, însă reduce mult atât severitatea simptomelor, cât şi riscul dezvoltării unor complicaţii grave.
Vaccinul antizoster este recomandat în special persoanelor de peste 50 de ani şi oferă protecţie de peste 85%, pe o perioadă de minimum 4 ani, împotriva herpesului Zoster şi a complicaţiilor bolii.

Alte măsuri de prevenţie pentru zona Zoster se referă la respectarea unor reguli elementare de igienă: spălarea cu apă şi săpun a erupţiilor, izolarea leziunilor în mod corespunzător după aplicarea de unguent antiviral, evitarea contactului cu persoane vârstnice, cu sistem imunitar slăbit sau cu femei însărcinate.

Părerile pacienților

Cere o programare in Centrul Dr. Leventer Victoriei sau Baneasa

0374 415 744
programează-te online

Specialiștii tăi în sănătatea pielii

Îngrijește pielea

vezi toate articolele
Programare online