Vitiligo – ce este, simptome şi cum se tratează

Vitiligo sau depigmentarea pielii este o afecțiune dermatologică care afectează între 1% și 2 % din populația la nivel mondial, indiferent de vârstă, gen, rasă sau etnie.

Ce este vitiligo?

Boala vitiligo este o afecțiune dermatologică ce are evoluție cronică și se manifestă prin apariția unor pete albe de culoarea cretei, de dimensiuni și forme variabile, de la o persoană la alta. Aceste pete decolorate apar cu predilecție pe degete, în jurul ochilor, pe față sau în axile sau pe zone de frecare. Boala poate debuta la orice vârstă, se întâlnește și la copii și la adulți. Când apare pe scalp sau zona sprâncenelor și genelor, vitiligo decolorează în alb smocuri de fire de păr. La persoanele cu piele deschisă, decolorarea este mai puțin vizibilă, pe când la persoanele cu piele creolă decolorarea se vede mai intens. În sezonul cald, petele de vitiligo contrastează cu pielea de culoare normală care se bronzează. Petele de vitiligo evoluează silențios, fără simptome asociate, dar se ard mai ușor când sunt expuse la lumină.

De ce apare boala vitiligo?

Cauzele acestei boli nu sunt pe deplin cunoscute, deşi lumea medicală depune eforturi pentru a le putea elucida. În prezent, sunt acceptate câteva teorii care explică mecanismul producerii acestei afecţiuni. În primul rând, se cunoaşte că pigmentul numit melanină determină culoarea pielii şi a părului, fiind produs de celulele denumite melanocite. Melanina are rolul de a proteja pielea de radiaţiile ultraviolete. Boala vitiligo se produce atunci când melanocitele sunt distruse sau nu mai funcţionează corect. Acest mecanism conduce la decolorarea pieliiobservată în vitiligo, dar şi la depigmentarea părului din zonele afectate.

Teoria autoimună presupune că melanocitele nefuncţionale nu mai sunt recunoscute ca fiind proprii organismului şi, de aceea, sistemul imun le distruge. Această teorie susţine încadrarea bolii vitiligo în categoria bolilor autoimune, fapt confirmat şi de faptul că persoanele care suferă de boli autoimune precum tiroidita Hashimoto sau care au în familie rude cu vitiligo pot avea un risc crescut de a manifesta boala. S-au observat, de asemenea, asocieri cu alte boli autoimune, mult mai frecvente la pacienţii care au vitiligo, precum psoriasis, anemia pernicioasă şi alopecia areată, dar şi cu diabetul de tip 1 şi hipertiroidia.

Nu trebuie exclus mecanismul genetic, evidenţiat prin prezenţa în ADN-ul pacienţilor cu vitiligo a 3 gene care pot determina predispoziţia pentru această boală.

Alte teorii formulate pentru a explica mecanismul patologic prin care se produce boala vitiligo sunt cea a prezenţei unor defecte în structura melanocitelor, cea a teoriei neurale (în special la forme de vitiligo segmentat), cea a stresului oxidativ (nivel scăzut de catalazā, o enzimă cu rol antioxidant) şi cea enzimaticā (deficit de enzime cu rol în producerea tirozinei, precursorul melaninei).

În unele cazuri descrise în literatura ştiinţifică medicală, sunt menţionaţi drept declanşatori ai apariţiei bolii vitiligo: arsurile solare, expunerea la substanţe chimice nocive, dar şi sarcina sau un stres emoţional puternic.

Vitiligo și factorul endocrinologic

Prezența tulburărilor endocrine în asociere cu vitiligo – tiroidita autoimună Hashimoto, diabetul și hipertiroidia, menționate anterior, dar și boala Addison (insuficiența suprarenală) ori boala Basedow-Graves (gușă cu hipertiroidism și exoftalmie) – face necesară și o consultație endocrinologică, pe lângă cea dermatologică.

Specialistul în endocrinologie al Dr. Leventer Centre va stabili, după consultație și analize specifice, dacă vitiligo este dublat de o boală autoimună și trebuie conceput un plan terapeutic special, care să includă ambele afecțiuni.

Simptomele vitiligo

Principalele simptome sunt reprezentate de apariţia unor pete albe (depigmentate) la nivelul pielii. Petele au o formă neregulată, fără să determine vreun alt disconfort. Uneori, doar marginile se pot inflama şi provoacă o uşoară mâncărime. Cel mai frecvent, aceste pete albe sunt localizate pe zonele expuse mai mult la lumina soarelui: faţă, mâini, braţe, picioare. Frecvent, mai apar la zonele cu pliuri ale pielii: în jurul gurii şi ochilor, încheieturile mâinilor, zona inghinală. La unii pacienţi cu vitiligo, se observă albirea părului de pe scalp (în special la pacienţii sub 30 de ani), a genelor, a sprâncenelor şi a bărbii. Se mai poate observa, de asemenea, şi depigmentarea mucoasei din interiorul gurii sau a nasului. Odată cu trecerea timpului, zonele depigmentate se pot extinde şi pe alte zone de pe corp.

Tipuri de vitiligo

Principalele două tipuri de vitiligo sunt cel segmentat şi cel nesegmentat.

Vitiligo nesegmentat
Se caracterizează prin pete simetrice, care se dezvoltă mai lent dacă nu apar pe aceeași porțiune a corpului (de exemplu, abdomen). Petele apar cel mai des în zonele de piele frecvent expuse la soare, precum față, gât și mâini, dar se mai pot observa și pe palme, pe brațe, pe genunchi, coate, picioare, zona axilei, zona genitală și rectală.
Există mai multe subcategorii de vitiligo nesegmentat:
Vitiligo generalizat – fără zone sau dimensiuni specifice ale petelor; este cel mai des întâlnit.
Vitiligo acrofacial – apare, cel mai des, la gură, nas şi ochi şi la degetele de la mâini și picioare.
Vitiligo al mucoasei – apare pe mucoasa bucală (în interiorul gurii) și pe buze.
Vitiligo universal – este cel mai rar întâlnit, petele albe se extind pe aproape tot corpul.
Vitiligo focal – se manifestă prin câteva pete rare, în zone discrete, și apare adesea la copii.

Vitiligo segmentat
Afectează doar o parte din corp, se întâlneşte la aproximativ 10% dintre pacienţii cu vitiligo, fiind mai frecvent la persoane mai tinere, progresează 1-2 ani şi apoi se poate opri spontan din evoluţie. Această formă de vitiligo reacţionează mai bine la tratamentele locale față de forma de vitiligo nesegmentat.
Din fericire, sunt raportate cazuri în care, chiar şi fără tratament, petele albe nu mai apar şi, uneori, pielea depigmentată îşi poate recăpăta culoarea.

Factori de risc pentru vitiligo

•istoric medical familial de vitiligo – existenţa unor membri ai familiei diagnosticaţi cu vitiligo
•istoric medical personal de boli autoimune – pacientul deja suferă de alte boli autoimune, cum sunt scleroza multiplă, lupus

Cum se diagnostichează vitiligo?

Diagnosticul poate fi pus de către medicul dermatolog în urma examenului clinic şi a discuţiei amănunţite cu pacientul (anamneza). Dacă este necesar, suplimentar, se pot face examinarea petelor cu lampa Wood şi biopsia din fragmentul de piele afectat. Pot fi necesare şi anumite analize din sânge pentru a elimina alte posibile boli.

La examenul clinic, se constată prezenţa petelor albe (depigmentate), cu un contur bine delimitat, de formă rotundă sau ovală, înconjurate de piele cu aspect normal. În unele cazuri, poate exista o margine mai închisă la culoare.

De obicei, petele pot fi observate pe mâini, faţă şi buze, picioare, dar şi în zona axilelor, pe genunchi sau pe organele genitale. Nu se întâlnesc pe palme şi tălpi.
Boala debutează de obicei devreme, înainte de vârsta de 20 de ani la o mare parte dintre pacienți. Pentru stabilirea unui diagnostic exact, medicul va discuta cu pacientul despre istoricul medical (anamneza).

Metode de tratament

În primul rând, prin formele actuale de tratament se vizează refacerea culorii în zonele afectate, însă aceste metode terapeutice nu pot opri extinderea zonelor depigmentate sau revenirea petelor albe.

Membrii Academiei Americane de Dermatologie susțin că vitiligo trebuie tratat nu doar ca pe o problemă cosmetică, ci ca o boală în sine.

Principalul scop al tratamentului este reprezentat de prevenirea celor mai frecvente complicații – arsurile solare. Acest lucru poate fi obţinut prin aplicarea zilnică, în orice anotimp, a cremelor cu protecție solară ridicată.

Al doilea deziderat al terapiei în vitiligo este reprezentat, în mod logic, de tratarea și atenuarea zonelor depigmentate.

Terapia cu ultraviolete Poate fi de 2 tipuri: cu raze UVA și raze UVB.
•Terapia cu UVA se poate face la o clinică specializată și constă, în prealabil, în administrarea unui medicament care creşte sensibilitatea pielii la lumina UV. Ulterior, pacientul este expus la doze mari de raze UVA.
•Terapia cu raze UVB se face cu ajutorul aparatelor medicale cu lumina UVB cu bandă îngustă de 311-312nm. Terapia cu UVB este recomandată persoanelor cu pete extinse pe porțiuni mari de corp. Ședințele se fac o zi da, una nu.

Fotochimioterapia prin metoda PUVA Această metodă constă în administrarea unui medicament, psoralen (oral sau local), şi apoi a unor doze de radiaţii ultraviolete (UVA). Administrat cu 2-3 ore înainte de expunerea la razele ultraviolete, psoralenul are rolul de a face pielea mai permeabilă la radiaţii.
Fotochimioterapia PUVA are mare eficacitate (peste 50% dintre cazuri), dar are şi efecte adverse precum mâncărimi, dureri şi arsuri similare cu cele de la insolaţie. În plus, poate creşte riscul de a face cancer de pieleTerapia cu laser O altă metodă de tratament vitiligo este laserul excimer, care produce raze monocromatice, pentru a trata pete limitate, care ocupă sub 30% din suprafaţa corpului.

Depigmentarea Această variantă de tratament este aleasă când zona afectată de vitiligo reprezintă peste 50% din suprafața corpului. Se aplică local monobenzone, hidrochinonă sau mechinol, pentru decolorarea zonelor de piele neafectate, în așa fel încât să se creeze o uniformizare a culorii pielii. Metoda poate conduce la efecte permanente, însă pielea devine extrem de sensibilă la razele solare.

Micropigmentarea Această metodă de tratament vitiligo se bazează pe folosirea unui pigment natural care se implantează în piele pentru a reface uniformitatea nuanţei generale a pielii. Se practică doar pe pete de dimensiuni mici, cu mențiunea că atunci când persoana se bronzează va reapărea diferența de culoare.

Administrare locală de corticosteroizi Corticosteroizii sunt compuşi chimici similari cu hormonul cortizol produs de glandele suprarenale. Aplicaţi local, pe zonele afectate, pe o durată de minimum 3 luni, pot contribui la repigmentarea pielii afectate, mai ales dacă tratamentul local este iniţiat precoce şi în special la petele depigmentate localizate pe faţă, gât, trunchi, care nu depăşesc 20% din suprafaţa corpului.
Administrarea sistemică de corticosteroizi (prednison) are efecte adverse importante, de aceea nu se consideră a fi un tratament optim pentru vitiligo.

Administrare locală de imunosupresoare Tacrolimus este un compus chimic cu rol de imunosupresie. În cazul bolii vitiligo, se poate folosi ca tratament sub formă de aplicații locale zilnice, contribuind la repigmentarea zonelor afectate, în special în cazul copiilor. Cele mai bune rezultate s-au obținut în asociere cu expunerea la ultraviolete pe leziunile faciale.

Tratamentul chirurgicalLa acest tip de tratament se recurge atunci când leziunile au mai mult de 6 luni vechime şi nu răspund la alte metode de tratament, fiind vorba de pacienţi cu vârste peste 12 ani. Se prelevă zone de piele normal colorată (grefe) şi se implantează în zonele decolorate.
Se mai practică, de asemenea, şi transplantul de melanocite. Se prelevă o porţiune de piele normal colorată şi se pune apoi într-un mediu special, care stimulează producţia de melanocite. După acest proces, melanocitele astfel obţinute sunt transplantate în zonele decolorate.

Terapii combinateS-a constatat că anumite asocieri între metodele de tratament par a fi mai eficiente: fototerapie și vitamina D, tratament chirurgical și fototerapie, terapie topică (corticosteroizi) și UVB sau laser excimer.

Tratamente naturisteUnele studii efectuate pe loturi reduse de pacienţi au constatat că planta Ginkgo biloba ar putea avea efect de recolorare a pielii celor afectaţi de vitiligo. Alte studii au evidenţiat că administrarea de acid alfalipoic, acid folic, vitamina C şi vitamina B12, asociată cu fototerapia, ar putea reface culoarea pielii în cazul unor pacienţi cu vitiligo.
Pentru depigmentare, s-au încercat şi tratamente pe bază de produse naturale, de exemplu aplicarea locală de alimente cu conţinut mare de vitamina C (portocale, lămâi, kiwi).
Este necesar ca medicul dermatolog curant să avizeze orice tratament complementar pentru a nu interfera cu alte tratamente medicale.

Camuflarea cosmeticăSe poate face folosind creme și produse de machiaj (autobronzant, fond de ten) cu care se acoperă petele albe. Aceste produse pot rezista mai multe ore pe piele.
Înainte de aplicarea oricărui produs cosmetic, este însă absolut necesară folosirea cremelor cu factor ridicat de protecţie solară, mai ales în cazul petelor decolorate.

Măsuri de prevenție și stil de viațăŢinând cont de fotosensibilitatea crescută a bolnavilor cu vitiligo, cea mai importantă măsură de prevenție care poate fi integrată într-un stil de viaţă sănătos este reprezentată de evitarea expunerii prelungite la soare, iar, dacă acest lucru nu este posibil, se impune folosirea unor creme cu factor ridicat de protecție solară.
De asemenea, este bine ca persoanele afectate de vitiligo să evite, pe cât posibil traumatismele fizice locale (iritaţii, zgârieturi, tăieturi), purtarea de bijuterii, haine prea strâmte pe corp etc., care pot conduce la apariţia unor noi leziuni de vitiligo.
Se recomandă ca persoanele afectate de vitiligo să nu îşi facă tatuaje, pentru că există riscul ca pe locul rănii produse de aplicarea tatuajului să apară o nouă pată de vitiligo în câteva săptămâni.

Vitiligo poate fi prevenit?

Din păcate, ţinând cont de informaţiile ştiinţifice actuale, pentru că nu sunt elucidate cauzele care duc la apariţia bolii vitiligo, nu există, deocamdată, metode de a preveni această afecţiune. Însă pot fi adoptate măsuri de prevenire a unor posibile complicaţii care pot surveni la pacienţii cu vitiligo.

Riscuri și complicații

Până în prezent, vitiligo nu se poate corela direct cu riscuri sau complicaţii. Sunt necesare, totuşi, precauţii suplimentare în cazul celor care suferă de vitiligo în legătură cu expunerea la lumina solară, deoarece aceştia prezintă un risc crescut de arsuri solare şi chiar de apariţie a unor forme de cancer de piele (melanom).

De asemenea, s-au raportat complicaţii precum scăderea acuității vizuale consecutive afectării irisului, ca urmare a deficitului de melanină prezent la pacienţii cu vitiligo.
Pentru că vitiligo este considerată o boală autoimună, se recomandă, de asemenea, un consult medical în vederea excluderii altor boli autoimune asociate: afecțiuni tiroidiene, boala Addison, diabet de tip 1 sau anemie pernicioasă.

Cel mai dificil de gestionat pentru pacienţii cu vitiligo este însă stigmatul social, care conduce la o stimă de sine scăzută şi chiar la afecțiuni psihice, precum depresie și anxietate. Petele albe extrem de vizibile pe pielea închisă la culoare pot fi un motiv serios de izolare socială – fapt care a dus la supranumele bolii de „lepra albă“.

În cazul bolii vitiligo, este foarte important să existe o comunicare cu medicul dermatolog curant, care să îi explice pacientului în detaliu ce presupune afecțiunea și care sunt cele mai recomandate căi de acțiune pentru a o trata. Răspunsul la terapie diferă la fiecare individ, iar pacienţii au nevoie să afle toate riscurile asociate cu terapia existentă la ora actuală. De asemenea, şi pacientul are nevoie să îşi exprime sentimentele, neliniştea despre cum va evolua boala şi să fie în permanenţă sprijinit.

Cercetarea actuală oferă o speranță reală că boală vitiligo va putea fi stopată și pielea repigmentată. Se întrevăd linii noi de tratament, de aceea este importantă menținerea contactului cu medicul curant dermatolog care vă poate ajuta în găsirea unei soluții.
Aşadar, alegerea unei clinici specializate în dermatologie poate oferi pacienţilor cu vitiligo un suport medical şi terapeutic adecvat şi poate contribui în mod esenţial la creşterea calităţii vieţii acestor pacienţi.

Dacă observi ceva în neregulă pe pielea ta, programează o consultaţie la Dr. Leventer Centre! Împreună, vom găsi cele mai bune soluţii pentru afecţiunea de care suferi!

Părerile pacienților

Cere o programare in Centrul Dr. Leventer Victoriei sau Baneasa

0374 415 744

Specialiștii tăi în sănătatea pielii

Îngrijește pielea

vezi toate articolele
Programare online