Lider în dermato-chirurgie oncologică
200.000 de pacienți. 60.000 de biopsii, venite inclusiv prin intermediul celor 400 de medici parteneri activi. 12.000 de diagnostice oncologice.
200.000 de pacienți. 60.000 de biopsii, venite inclusiv prin intermediul celor 400 de medici parteneri activi. 12.000 de diagnostice oncologice.
Tumor board format din specialiști în dermatologie, anatomo-patologie, oncologie, chirurgie oncologică și plastică.
Plan de tratament complet. Intervenții chirurgicale în cancerul cutanat și terapii complementare.
Primul laborator dedicat patologiilor pielii, dotat cu tehnologie de ultimă oră.
Timp de răspuns scurt în cazul în care este necesară biopsia.
Singurul centru din Europa Centrală și de Est acreditat în microchirurgia Mohs și în trainingul medicilor în tehnica Mohs.
Vitiligo sau depigmentarea pielii este o boală autoimună (așadar, necontagioasă) cu manifestare dermatologică, ce afectează aproximativ 1% din populație la nivel mondial, indiferent de vârstă, gen sau rasă. Din cei peste 70 de milioane de oameni din întreaga lume diagnosticați cu această afecțiune medicală, 25-30% sunt copii.
Impactul psihologic al depigmentării pielii poate fi devastator. Afecțiune neînțeleasă, vitiligo poate atrage după sine stigmatizarea, izolarea și comorbidități precum anxietatea și depresia. Majoritatea pacienților spun că viața personală și profesională le-a fost influențată major de boală.
Vitiligo este o afecțiune cronică, manifestată cutanat prin apariția unor pete albe, de dimensiuni și forme variabile. Aceste pete cu aspect de cretă se observă cu predilecție pe față (în jurul buzelor mai ales), pe mâini și pe brațe, dar pot apărea oriunde pe corp – picioare, axile, spate, pliuri, ba chiar și pe mucoase (bucală, nazală, genitală) ori pe retină. Când apare pe scalp sau în zona sprâncenelor și genelor, acesta decolorează în alb și firele de păr.
Petele de vitiligo evoluează silențios, se extind fără simptome asociate și se ard mai ușor când sunt expuse la soare.
Cauzele acestei boli nu sunt pe deplin cunoscute, deşi lumea medicală depune eforturi pentru a le elucida. În prezent, sunt acceptate câteva teorii care ar explica mecanismul producerii sale.
În primul rând, se știe că vitiligo apare atunci când melanocitele (celulele care produc melanina, pigmentul care dă culoare pielii și a părului) sunt distruse sau nu mai funcţionează corect.
Teoria autoimună presupune că melanocitele nefuncţionale nu mai sunt recunoscute de organism şi atunci, sistemul imun le distruge. În plus, s-a observat că:
Cercetătorii din domeniul medical care au studiat această boală spun că nu trebuie exclus mecanismul genetic, evidenţiat prin prezenţa în ADN-ul pacienţilor a trei gene care pot determina predispoziţia pentru această boală.
Alte teorii formulate pentru a explica mecanismul patologic prin care se produce vitiligo sunt cea a prezenţei unor defecte în structura melanocitelor, cea a teoriei neurale (în special la formele de vitiligo segmental), cea a stresului oxidativ (nivel scăzut de catalază, o enzimă cu rol antioxidant) şi cea enzimatică (deficit de enzime cu rol în producerea tirozinei, precursorul melaninei).
Nu există un segment de populație „preferat” de această boală. Ideea că persoanele cu pielea mai închisă la culoare sunt mai predispuse la depigmentarea pielii decât cele cu pielea albă a fost demontată: de fapt, este o chestiune de percepție, vitiligo este mai vizibil pe pielea închisă la culoare.
Oameni de toate rasele, de toate vârstele – copii, adulți și vârstnici -, femei și bărbați deopotrivă sunt afectați de vitiligo. Boala poate debuta oricând, însă se manifestă cu predilecție până la 20-30 de ani (70-80% din cazuri).
Cercetătorii care au studiat boala au stabilit că prezintă un risc ridicat de a face vitiligo persoanele care:
În unele cazuri descrise în literatura ştiinţifică medicală sunt menţionate drept catalizatori ai vitiligo și arsurile solare, sarcina sau un stres emoţional puternic.
Vitiligo nu provoacă niciun fel de disconfort fizic. Simptomatologia este restrânsă, limitându-se la:
În timp, petele se pot extinde și pot apărea pete noi în alte zone de pe corp decât cele unde boala s-a manifestat la început.
Există două tipuri de vitiligo: segmental şi nesegmental. Cel nesegmental este cel mai frecvent, aproximativ 90% din cazuri, și a fost împărțit de medici în subtipuri, în funcție de zona afectată. Explicăm diferența dintre vitiligo segmental şi nesegmental în cele ce urmează.
Este cu manifestare limitată și afectează doar o zonă a corpului sau feței, progresează 1-2 ani şi apoi se poate opri spontan din evoluţie. Reacţionează bine la tratamentele locale, față de forma de vitiligo nesegmental, și au fost raportate inclusiv cazuri în care nu au mai apărut pete noi, după inițierea tratamentului, iar pielea depigmentată și-a recăpătat, în timp, culoarea.
Vitiligo segmental se întâlneşte la aproximativ 10% dintre pacienţii și este mai frecvent la cei tineri.
Se caracterizează prin pete simetrice, care se dezvoltă mai lent. Apare cel mai des în zonele de piele frecvent expuse la soare (față, gât, mâini), dar se poate manifesta oriunde pe corp.
În funcție de zona afectată, vorbim despre:
Depigmentarea pielii este prezentă și în alte afecțiuni dermatologice, nu doar în vitiligo, de aceea, este foarte importantă diagnosticarea corectă. Fără stabilirea cu precizie a afecțiunii, nu poate fi instituit tratamentul țintit. Imediat ce observați pete decolorate pe piele, apelați la expertiza specialiștilor în dermatologie ai clinicii Dr. Leventer Centre pentru un diagnostic de certitudine.
Iată în ce alte boli apar pete albe pe piele:
Diagnosticul este pus de medicul dermatolog în urma examenului clinic şi a discuţiei amănunţite cu pacientul (anamneza). Când medicul consideră necesar, face, suplimentar, o examinare a petelor cu lampa Wood şi poate recomanda o biopsie de piele. Dacă suspectează alte afecțiuni, poate solicita și efectuarea unor analize de sânge.
La Dr. Leventer Centre, recomandăm și consultul de endocrinologie când este prezent diagnosticul de vitiligo, având în vedere că în multe cazuri, această boală este asociată cu o tulburare endocrină – tiroidita autoimună Hashimoto, diabetul, hipertiroidia, boala Addison (insuficiența suprarenală) și boala Basedow-Graves (gușă cu hipertiroidism și exoftalmie) au fost descoperite la pacienți cu vitiligo. Specialistul în endocrinologie al clinicii va stabili, după consultație și analize specifice, dacă vitiligo este dublat de o boală autoimună și trebuie conceput un plan terapeutic special, care să includă ambele afecțiuni.
În prezent, tratamentul vizează repigmentarea zonelor afectate de decolorare, dar nu poate stopa extinderea lor și nici apariția unor noi pete albe. Iată ce tipuri de terapii sunt disponibile pentru vitiligo:
Presupune expunerea pacientului la raze ultraviolete de tip B. Se face cu ajutorul aparatelor medicale care emit lumină UVB cu bandă îngustă de 311-312nm și este recomandată persoanelor cu pete extinse.
Această metodă constă în administrarea unui medicament, psoralen (oral sau local), şi apoi a unei doze de radiaţii ultraviolete de tip A (UVA). Psoralenul are rolul de a face pielea mai permeabilă la radiaţii. Fotochimioterapia PUVA este eficientă în peste 50% dintre cazuri, dar are şi efecte secundare precum mâncărimi, dureri şi arsuri similare cu cele de la insolaţie. În plus, poate creşte riscul de cancer de piele.
Laserul Excimer sau XTRAC este o opțiune de tratament mai nouă, care folosește tot razele UV. Laserul emite UVB la o lungime de undă de 308 nanometri și este eficient în vitiligo localizat, care ocupă sub 30% din suprafaţa corpului.
Această variantă de tratament este aleasă când zona afectată reprezintă peste 50% din suprafața corpului. Se aplică local monobenzonă, hidrochinonă sau mechinol pentru decolorarea zonelor de piele neafectate, în așa fel încât să se creeze o uniformizare a culorii pielii. Metoda poate conduce la efecte permanente, însă pielea devine extrem de sensibilă la razele solare.
Presupune folosirea unui pigment natural pe petele albe, pentru uniformizarea pielii, și se folosește doar pentru pete de mici dimensiuni. Când persoana se bronzează, apar însă diferențe de culoare.
Corticosteroizii sunt compuşi chimici similari cu hormonul cortizol, produs de glandele suprarenale. Aplicaţi local, pe zonele afectate, pe o durată de minimum 3 luni, pot contribui la repigmentarea pielii, mai ales dacă tratamentul local este iniţiat precoce. Corticosteroizii dau cele mai bune rezultate în cazul petelor localizate pe faţă, gât și trunchi.
Administrarea sistemică de corticosteroizi (prednison) are însă efecte adverse importante, de aceea, nu se consideră a fi un tratament optim pentru vitiligo.
Tacrolimus este un compus chimic cu rol de imunosupresie. În cazul bolii vitiligo, se poate folosi ca tratament sub formă de aplicații locale zilnice, contribuind la repigmentarea zonelor afectate, în special în cazul copiilor. Cele mai bune rezultate s-au obținut în asociere cu expunerea la ultraviolete, în cazul petelor faciale.
La acest tip de tratament se poate recurge când petele au mai mult de 6 luni vechime şi nu răspund la alte terapii, iar pacientul este peste 12 ani. Se pot face două tipuri de intervenții:
Sunt cazuri în care combinarea terapiilor de mai sus a dat rezultate remarcabile, de aceea, medicii caută să vadă ce funcționează la fiecare pacient și asociază apoi tratamentele. S-a observat că sunt mai eficiente împreună: fototerapia și administrarea de vitamina B, fototerapia și tratamentul chirurgical, administrarea de corticosteroizi combinată cu terapie UVB/ laser Excimer.
Vitiligo nu poate fi prevenit, câtă vreme cauzele care îl declanșează nu sunt pe deplin elucidate. Într-o oarecare măsură ajută evitarea factorilor favorizanți descriși mai sus – expunerea la chimicale de tipul fenolilor, evitarea arsurilor solare și a stresului. Și, poate mai important: gestionarea bolilor autoimune, dacă acestea există, prin respectarea tratamentului recomandat de specialist.
Complicațiile sunt date de asocierea vitiligo cu alte afecțiuni autoimune – endocrine sau de altă natură. Acestea pot fi evitate prin respectarea protocolului de diagnostic și tratament recomandat de experții în sănătatea pielii de la Dr. Leventer Centre București: odată stabilit diagnosticul, consultul de dermatologie trebuie urmat de un consult de endocrinologie, iar dacă este constatată prezența unei afecțiuni subiacente de natură endocrinologică, tratamentul va fi adaptat pentru a viza ambele tulburări.
O complicație mai rară este uveita, o afecțiune inflamatorie a ochiului, care duce la pierderea acuității vizuale.
În ce privește riscurile implicate de vitiligo, acestea sunt legate în principal de expunerea la soare a zonelor de piele depigmentată – pielea albă se arde extrem de ușor, crescând riscul de apariție a cancerului de piele. De aceea, este ferm recomandat pacienților cu vitiligo să evite să facă plajă și să folosească o cremă cu factor de protecție foarte ridicat de fiecare dată când ies din casă, indiferent de anotimp.
Dacă prezinți pete albe pe piele, adresează-te fără întârizere experților pentru a afla ce se ascunde în spatele acestor manifestări. Echipa de specialiști a clinicii Dr. Leventer Centre București, lider în dermatologie, va stabili diagnosticul de certitudine și va alege pentru tine cea mai eficientă rută de tratament. La Dr. Leventer Centre poți beneficia inclusiv de expertiza unui endocrinolog. Programează-te pentru o consultație.
Nu, vitiligo nu este o afecțiune dureroasă. Fizic, nu prezintă niciun disconfort. Durerea apare pe zonele decolorate numai dacă te expui la soare fără protecție UV și se arde pielea.
Vitiligo se declanșează cu predilecție înainte de 20-30 de ani, dar poate apărea și mai târziu.
Da, în timp, petele inițiale se extind și pot apărea pete depigmentate noi, în alte regiuni ale corpului.
Aproximativ 1% din populația globului este diagnosticată cu vitiligo – peste 70 de milioane. 25-30% din pacienții cu vitiligo sunt copii.
Medic specialist chirurgie plastică estetică și microchirurgie reparatorie
Fă o programareMedic specialist dermatologCertificat ASDS în microchirurgie Mohs
Fă o programareMedic specialist chirurgie plastică, estetică si microchirurgie reconstructivă
Fă o programareMedic primar anatomopatologCertificat ICDP-UEMS în dermatopatologie
Fă o programareMedic specialist chirurgChirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă
Fă o programareMedic primar chirurgChirurgie plastică, reconstructivă și estetică
Fă o programareMedic specialist dermatologCertificat ASDS în dermatoestetică
Fă o programareMedic primar dermatologDirector program fellowship ASDS microchirurgie Mohs
Fă o programare