Veruci

Despre veruci

Verucile, cunoscute și sub denumirea de negi, sunt excrescențe ale pielii cauzate de infecția cu virusul Papiloma uman (HPV). Acestea pot apărea pe diverse părți ale corpului și afectează deopotrivă bărbați, femei și copii. Specialiștii Dr. Leventer Centre explică în detaliu ce sunt verucile, care sunt tipurile cunoscute, factorii de risc asociați și tratamentele disponibile. 

Ce sunt verucile 

Verucile sau negii sunt excrescențe benigne ce pot să apară pe piele și mucoase, determinate de infecția cu virusul Papiloma uman (HPV). Deși există peste 100 de tulpini HPV, doar o parte dintre acestea sunt implicate în dezvoltarea verucilor. Aceste leziuni pot apărea oriunde pe corp, acolo unde pielea sau mucoasele intră în contact cu suprafețele contaminate.  

Cele mai vizate zone includ mâinile, tălpile, genunchii, fața, gâtul, zona genitală, cavitatea bucală și zona periunghială. 

Deși sunt rareori periculoase, verucile pot fi persistente, incomode și uneori pot provoca durere. Aspectul inestetic și caracterul contagios al acestora sunt motive de îngrijorare pentru mulți pacienți. Mai mult, verucile pot duce la efecte psihosociale semnificative, cum ar fi tachinarea în școală, sentimentele de jenă și dificultăți în a participa la lecțiile de înot. 

Anumite subtipuri de HPV pot provoca și leziuni maligne, riscul cel mai mare fiind la persoanele cu un sistem imunitar slăbit. 

Tratarea verucilor este provocatoare, deoarece acestea pot fi rezistente la diverse terapii, dar, în unele cazuri, pot dispărea și spontan după aproximativ 2 ani. Opțiunile de tratament variază de la tratamente topice la proceduri mai avansate, precum laserul.  

Cauzele ce duc la apariția negilor 

Verucile sunt provocate de anumite tulpini ale virusului Papiloma uman (HPV), care pătrund în piele prin tăieturi sau leziuni mici, generând o proliferare anormală a celulelor și înmulțirea particulelor virale. Perioada de incubație este variabilă, până la 12 luni, făcând dificilă identificarea momentului sau a sursei contaminării. Acest proces face ca pielea să devină mai groasă și mai dură pe zonele de presiune sau să formeze excrescențe rugoase. 

Virusul HPV se poate transmite prin contact direct cu pielea infectată sau prin intermediul obiectelor contaminate, cum ar fi obiectele de uz comun sau încălțămintea. Alte cauze includ contactul cu suprafețe infectate în locuri publice – piscine, plaje, vestiare, săli de sport etc sau la saloanele de manichiură/pedichiură. În multe cazuri auto-contaminarea duce la înmulțirea leziunilor. 

Tipuri de veruci 

Există mai multe tipuri de veruci, fiecare având caracteristici distincte. Iată care sunt cele mai întâlnite. 

Verruca vulgaris (comună) 

Cel mai răspândit tip de veruci, asociat în general cu tulpinile HPV 1, 2 și 4. Se prezintă ca niște papule îngroșate, cu piele moarta în suprafață, cu aspect rugos. Pot avea de la 1 mm până la 1 cm sau mai mult. Verucile vulgare pot fi solitare sau multiple și se localizează frecvent pe genunchi, tălpi, pe dosul degetelor și în jurul unghiilor (periunghial). 

Veruca „măcelarului”  

Acest subtip este asociat cu tulpina HPV 7, infectând mâinile măcelarilor și ale altor persoane care lucrează într-un mediu rece și umed în mod constant. Clinic, ele seamănă cu verucile comune și tind să fie numeroase.  

Veruca filiformă 

Verucile filiforme sunt prelungiri digitiforme, lungi și subțiri, semănând cu un grup de frunze fine care ies dintr-o bază îngustă. Ele se dezvoltă adesea pe gât sau față, mai frecvent la copii. 

Verucile plantare și palmare 

Acestea pot fi adânci si dureroase (myrmecia), deoarece cresc spre interior, asociate cu HPV1, sau superficiale dispuse în grupuri, în mozaic, mai puțin dureroase, cauzate de tulpina HPV2.  Negii adânci sunt sensibili la aplicarea de presiune laterală și directă si sunt înconjurați de o piele gălbuie, îngroșată, asemănătoare unei bătături.  

Disconfortul generat de verucile plantare poate influența negativ mersul și activitățile sportive din cauza durerii resimțite. 

Verucile plate 

Pot varia de la una la câteva sute și adesea se dezvoltă în grupuri, fiind asociate tulpinilor HPV 3 si 10. Aceste veruci sunt, de obicei, de culoare galbenă, netede, rotunde și cu suprafață plata, având dimensiuni de 2 până la 4 mm în diametru. Sunt frecvent întâlnite la copii, afectând în principal, fața, mâinile și gambele.  Pe tibii și în zona bărbii, virusul se poate răspândi prin ras, rezultând într-un număr mare de veruci.  

Verucile periunghiale  

Se dezvoltă sub și în jurul unghiilor de la mâini sau picioare, având o suprafață aspră cu hemoragii punctiforme în suprafață. Negii unghiilor pot duce la distrofie și distrugerea unghiilor. 

Verucile ano-genitale (condiloame) 

Afectează organele genitale, regiunea peri-anală și rectul (veruci anale). Se prezintă ca niște papule (excrescente) de diferite dimensiuni (uneori gigante) și culori (de la roz la nuanțe de maroniu) care apar solitar sau în grupuri. Este vorba despre o infecție cu transmitere sexuală, care se transmite prin contact piele pe piele. Sunt produse de tipuri HPV cu potențial oncogen scăzut precum HPV 6, 11, dar deseori se transmit împreună cu alte tipuri de HPV cu risc crescut de a produce o neoplazie intraepitelială cum ar fi 16, 18, 31, 33, 35.  

Hiperplazia epitelială focală (boala Heck) 

Aceasta este o afecțiune rară, în care negii se dezvoltă în interiorul gurii (pe mucoasă). Sunt, în general, moi și de culoare albicioasă până la roz. HPV tipurile 13 și 32 cauzează boala Heck. 

Epidermodisplazia veruciformă 

Epidermodisplazia veruciformă este o afecțiune rară, caracterizată printr-o sensibilitate crescută la infecția dată de anumite tulpini de HPV, ce poate duce la verucoza generalizată. Aceasta se manifestă prin veruci diseminate recalcitrante, apariția de leziuni roz, hipo sau hiperpigmentate asemănătoare cu pitiriazisul versicolor și la dezvoltarea de leziuni verucoase pe zonele fotoexpuse ce pot evolua în carcinomului cutanat cu celule scuamoase. 

Factori de risc 

Anumiți factori și circumstanțe cresc riscul de contaminare cu HPV și pot facilita dezvoltarea verucilor, subliniind importanța măsurilor de prevenție adecvate. Virusurile se multiplică în piele, iar persoanele cu un sistem imunitar slăbit nu pot întotdeauna să le combată eficient. De asemenea, cei care sunt expuși frecvent la aceste virusuri au un risc mai mare de a dezvolta veruci. 

Lucrătorii cu carne crudă  

Măcelarii și persoanele care lucrează în abatoare sunt expuse riscului din cauza muncii în mediu rece și umed și a contactului constant cu suprafețe potențial infectate. 

Copiii și adolescenții care folosesc dușuri comune 

Utilizarea frecventă a dușurilor comune fără papuci sau prosop, cum ar fi cele de la piscine sau săli de sport, crește riscul de infecție cu HPV. 

Persoanele cu rude care au veruci  

Riscul este mai mare în familiile cu membri care au veruci, din cauza contactului apropiat și utilizării suprafețelor și obiectelor comune. 

Persoanele cu sistem imunitar slăbit 

Pacienții care au suferit transplanturi sau au boli grave, precum cancer sau SIDA, sunt mai susceptibili la infecții cu HPV din cauza unui sistem imunitar compromis. 

Persoanele cu afecțiuni atopice, precum eczema 

Pielea afectată de eczemă este mai vulnerabilă la infecții, inclusiv cu HPV. 

Contactul sexual neprotejat 

În ceea ce privește condiloamele, majoritatea persoanelor active sexual pot contracta HPV genital la un moment dat. Riscul de infectare este mai ridicat în absența vaccinării anti-HPV, prin contact sexual neprotejat sau cu multiple persoane, în cazul istoricului de infecții cu transmitere sexuală, al partenerilor cu istoric sexual necunoscut și la persoanele cu un sistem imunitar slăbit.  

Semne și simptome date de veruci 

Aspectul negilor variază în funcție de tipul lor, dar includ de obicei: 

• excrescențe pe piele de diferite dimensiuni, culori și forme care cresc și se înmulțesc 
• textură aspră sau netedă 
• disconfort sau durere, în special în cazul verucilor plantare 
• mâncărime, sensibilitate 
• o aglomerare de puncte negre (vase de sânge coagulat) 

Modul de transmitere a negilor 

Negii se transmit prin contact direct cu leziunile unei persoane infectate sau prin utilizarea obiectelor comune infectate. De asemenea, HPV se contactează mai ușor daca există microleziuni ale pielii, ceea ce permite transmiterea chiar și printr-o simplă strângere de mână. 

Când e necesar consultul dermatologic 

Uneori, verucile dispar de la sine, mai ales la copii, dar în cazul adulților, ele pot persista și nu se vindecă întotdeauna la fel de repede. Chiar dacă majoritatea verucilor nu sunt grave, este recomandat să se efectueze un consult un dermatologic dacă acestea sunt dureroase, persistente sau se înmulțesc sau chiar și în absența acestor simptome pentru a se stabili diagnosticul corect. Tratamentul este recomandat pentru a limita extinderea lor și contaminarea altor persoane. 

Specialistul îți poate oferi tratament personalizat, bazat pe vârstă, starea de sănătate și tipul de veruci. Ca să excluzi posibilitatea unei alte afecțiuni, te sfătuim să te adresezi medicului dermatolog atunci când ai o leziune pe piele care: 

• reapare în mod repetat; 
• este neobișnuit de mare sau dureroasă; 
• sângerează; 
• își modifică aspectul; 
• este localizată pe față; 
• apare pe organele genitale; 
• îți limitează activitățile obișnuite. 

Cum diagnosticăm verucile la Dr. Leventer Centre 

În clinica noastră, diagnosticarea verucilor se bazează pe o evaluare minuțioasă a leziunilor cutanate, efectuată de specialiști dermatologi cu experiență. În majoritatea cazurilor, examenul clinic detaliat și cel dermatoscopic sunt suficiente pentru identificarea caracteristicilor tipice ale verucilor.  

Uneori, în vederea stabilirii unui diagnostic precis și pentru a putea să distingem verucile de alte afecțiuni dermatologice, pot fi necesare biopsii de piele. Acestea sunt realizate prin tehnici avansate, care permit o examinare detaliată a țesutului la microscop. Procesul nu doar confirmă prezența HPV, dar ajută și la elaborarea unui plan de tratament personalizat, adaptat nevoilor fiecărui pacient. 

Tratamentul verucilor 

Deși verucile se estompează adesea de la sine, în special la copii, ele pot să persiste sau se pot înmulți, ceea ce le face mai greu de tratat. Chiar dacă majoritatea sunt inofensive, dermatologii oferă soluții specializate pentru negii dureroși și persistenți. Printre cele mai frecvente opțiuni terapeutice se numără: 

Tratament topic

Prin aplicarea unor soluții speciale, iritante, pe neg, ce provoacă formarea unei vezicule sub acesta ce se va îndepărta odată cu veruca moartă. 

Crioterapia

Această metodă implică chiuretarea verucii si înghețarea cu azot lichid, fiind o opțiune frecvent utilizată pentru verucile comune. Poate necesita tratamente repetate și poate lăsa mici modificari de culoare a pielii pe o perioada limitată de timp. 

Electrochirurgie (chiuretaj și cauterizare)

Aceste tehnici combină curățarea verucii cu un instrument special (chiureta) și arderea negilor cu electrodul. Sunt eficiente pentru verucile comune, filiforme și plantare. Înainte de tratament, zona este anesteziată. 

Excizie

Dermatologul poate decide să taie veruca, mai ales dacă alte tratamente nu au avut succes. Pentru cazurile mai dificile, se pot aplica următoarele tratamente: 

Tratament cu laser

Utilizat în principal pentru verucile care nu au răspuns la alte metode.  

Imunoterapia

Folosește sistemul imunitar al pacientului pentru a combate verucile, prin aplicarea unui agent care îl stimulează. 

În concluzie, tratamentul ideal pentru veruci variază în funcție de tipul și localizarea acestora, precum și de preferințele pacientului. Indiferent de opțiunea aleasă, evitarea contactului cu negii este esențială în prevenția răspândirii virusului.  

Programează-te la Dr. Leventer Centre și lasă-i pe specialiștii noștri să găsească tratamentul potrivit pentru tine.