0374 415 744 Programare online

Pete pigmentare pe față. De ce apar și cum le tratezi eficient

Top

Fără a fi o amenințare pentru sănătate, petele pigmentare de pe față pot crea un disconfort estetic pronunțat, în special dacă sunt foarte închise la culoare și nu pot fi acoperite cu machiaj. Explicăm, în cele ce urmează, de ce apar aceste pete și care sunt cele mai eficiente soluții pentru înlăturarea lor, pentru ca tu să-ți recapeți tenul uniform. 

Te încurajăm să ceri ajutorul unui expert dermatolog, dacă te confrunți cu hiperpigmentarea feței, pentru că astfel, ai acces la tratament personalizat și sfaturi adaptate situației tale specifice. La Dr. Leventer Centre, lider în dermatologie, beneficiezi de expertiza unei echipe medicale extinse și de tehnologie modernă pentru efectuarea procedurilor necesare. 

Ce sunt petele pigmentare? 

Petele pigmentare sunt zone ale pielii unde melanina, pigmentul natural al pielii, este produsă în exces. Acestea pot avea nuanțe variate, de la maroniu deschis până la cafeniu închis, și pot apărea pe frunte, obraji, nas, buza superioară, bărbie și linia maxilarului. Hiperpigmentarea feței este un fenomen inofensiv din punct de vedere medical, dar care poate cauza disconfort estetic. 

Tipurile comune de pete pigmentare sunt: 

Melasma 

Se manifestă prin apariția unor pete maronii sau gri-maronii difuze, cel mai frecvent pe frunte, obraji, buza superioară și bărbie, și este întâlnită frecvent la femei în perioada sarcinii – de unde și denumirea populară „mască de sarcină”. Melasma este declanșată de modificări hormonale, terapii hormonale și anticoncepționale, iar expunerea la soare o poate agrava. 

Lentigo 

Lentigo sau lentiginele solare sunt pete cauzate de expunerea prelungită și repetată la razele UV și sunt mai frecvente la persoanele în vârstă. Variază coloristic de la maro deschis la maro închis și apar în zonele cele mai expuse la soare, cum sunt fața și spatele. Spre deosebire de pistrui, care pot dispărea iarna, lentiginele nu se estompează și persistă în timp. 

Unele forme trebuie monitorizate de medic, mai ales dacă apar modificări de culoare, formă sau dimensiune, pentru a exclude posibilitatea unor leziuni suspecte. 

Hiperpigmentarea post-inflamatorie 

Este un răspuns al pielii la o leziune sau o inflamație, cum ar fi acneea, arsurile, eczemele, procedurile estetice agresive sau chiar zgârieturile. În urma vindecării, pielea poate produce exces de melanină în zona afectată, rezultând pete pigmentare care pot varia de la roz la maro închis.  

Deși hiperpigmentarea post-inflamatorie se poate estompa în timp, procesul este adesea lent și poate dura luni sau chiar ani, fără tratament adecvat. 

De ce apar petele pigmentare pe față 

Hiperpigmentarea feței poate fi cauzată de o varietate de factori, de la expunerea excesivă la soare și dezechilibre hormonale, până la inflamații ale pielii sau factori genetici. Înțelegerea cauzelor care stau la baza acestor modificări pigmentare este esențială pentru tratarea eficientă și prevenirea recidivei. 

Expunere excesivă la soare 

Una dintre cele mai frecvente cauze ale apariției petelor pigmentare pe față este expunerea la soare. Razele ultraviolete (UVA și UVB) stimulează activitatea melanocitelor, celulele responsabile de producerea melaninei, pigmentul natural al pielii, iar în cazul unei expuneri prelungite și neprotejate, poate apărea o distribuție inegală a pigmentului. 

Odată cu înaintarea în vârstă, aceste pete devin tot mai vizibile și mai dificil de estompat, fără tratament specializat. Folosirea zilnică a unei creme cu factor de protecție solară ridicat (SPF 50+), aplicată indiferent de sezon sau de condițiile meteo, este esențială pentru prevenirea lor. 

Dezechilibre hormonale 

Modificările hormonale au un impact major asupra pielii, fiind o cauză importantă a apariției petelor pigmentare pe față, în special în rândul femeilor. Sarcina, utilizarea contraceptivelor orale sau tulburările endocrine pot duce la producția excesivă de melanină, mai ales în combinație cu expunerea la soare. Acest tip de pigmentare este cunoscut sub numele de melasmă și se manifestă prin pete simetrice, închise la culoare, situate frecvent pe frunte, obraji și deasupra buzei superioare. 

Inflamații ale pielii 

Orice inflamație a pielii, fie că este vorba despre acnee, eczeme, arsuri sau tăieturi, poate lăsa în urmă pete pigmentare persistente. Acest proces, cunoscut sub denumirea de hiperpigmentare post-inflamatorie, este mai frecvent întâlnit la persoanele cu ten închis la culoare, dar poate afecta pe oricine, indiferent de fototipul cutanat. 

Factori genetici 

Predispoziția genetică joacă un rol semnificativ în apariția petelor pigmentare pe față – de aceea, unele persoane sunt mai susceptibile la hiperpigmentare chiar și în absența unor factori declanșatori evidenți, cum ar fi expunerea excesivă la soare sau dezechilibrele hormonale. Moștenirea unui fototip cutanat închis sau a unei reactivități sporite a melanocitelor poate face ca pielea să răspundă mai intens la stimuli precum lumina UV sau inflamațiile minore. 

Alergii și iritații 

Utilizarea unor produse cosmetice neadecvate sau iritante poate provoca reacții inflamatorii la nivelul pielii, care ulterior se pot transforma în pete pigmentare. În special la persoanele cu pielea sensibilă, parfumurile, conservanții agresivi, alcoolul sau coloranții artificiali pot declanșa dermatite de contact sau alergii cutanate care pot conduce ulterior la hiperpigmentare. 

Simptome asociate cu petele pigmentare 

  • Pete de diverse dimensiuni și culori (maronii, cafenii, gri). 
  • Zone cu pigmentare neuniformă. 
  • Intensificarea petelor după expunerea la soare. 
  • Dificultatea de a acoperi petele cu machiaj. 

Dacă observi modificări ale petelor pigmentare (schimbare de dimensiune, de formă sau de culoare), este important să te programezi la o consultație de dermatologie. 

Tratamentul petelor pigmentare pe față 

După o evaluare atentă și stabilirea tipului de pete cu care te confrunți, specialistul îți poate recomanda tratamentul adecvat. Acesta poate include aplicarea unor creme și seruri care au ca efect depigmentarea pielii de pe față, cum sunt cele care conțin hidrochinonă, retinol, niacinamidă sau vitamina C, dar și terapii avansate, care pot grăbi estomparea petelor și uniformizarea tenului. 

Iată ce tipuri de tratamente pentru petele pigmentare de pe față sunt disponibile la Dr. Leventer Centre: 

Terapie laser 

Această metodă modernă folosește fascicule intense de lumină pentru a distruge celulele care produc melanină în exces. Procedura este precisă și țintește doar zonele afectate, fără a afecta țesutul sănătos din jur. Sunt necesare mai multe ședințe pentru a obține depigmentarea pielii la nivelul feței, dar recuperarea este rapidă, cu efecte secundare minime, cum ar fi o ușoară roșeață temporară. În cadrul clinicii Dr. Leventer Dermato-Estetică, acest tip de tratament este efectuat cu o tehnologie performantă, platforma Stellar M22, care integrează trei tehnologii bazate pe lumină pulsată. 

Peeling chimic 

Această procedură presupune aplicarea unor soluții chimice (de obicei acizi AHA, BHA sau acid tricloroacetic) pe piele, pentru a determina exfolierea stratului superficial. Peelingul ajută la îndepărtarea celulelor pigmentate și stimulează regenerarea țesutului, uniformizând astfel nuanța tenului. 

Microdermabraziune 

Este o tehnică minim invazivă care utilizează un dispozitiv special pentru a exfolia stratul superior al pielii. Prin acest proces, celulele moarte sunt îndepărtate, iar tenul capătă un aspect mai luminos și mai uniform. Procedura este nedureroasă și nu necesită timp de recuperare, fiind ideală pentru persoanele care doresc o soluție rapidă și eficientă. Totuși, microdermabraziunea este mai potrivită pentru petele superficiale și poate necesita mai multe ședințe pentru rezultate vizibile. 

Microneedling 

Microacele dispozitivului cu care este efectuată această procedură, Dermapen 4, creează microleziuni controlate ce stimulează producția de colagen și regenerarea cutanată. În clinica Dr. Leventer Dermato-Estetică, specialiștii utilizează în tratamentul petelor pigmentară de pe față sistemul inovator Sylfirm X, care combină microneedling-ul cu radiofrecvența pentru rezultate superioare. 

Crioterapie 

Acastă metodă presupune aplicarea de azot lichid pe zonele afectate, pentru a determina înghețarea și distrugerea celulelor pigmentare. Pe măsură ce pielea se vindecă, petele se estompează și sunt înlocuite de țesut sănătos. 

Crioterapia este o procedură eficientă, dar poate cauza o ușoară iritație temporară sau decolorări ale pielii. Este important să fie efectuată de un specialist experimentat, pentru a evita posibilele complicații. Recuperarea durează câteva zile, iar rezultatele sunt vizibile după câteva săptămâni. 

Cum să previi apariția petelor pigmentare de la nivelul feței 

Prevenirea petelor pigmentare de pe față este esențială pentru menținerea unui ten uniform și luminos. Iată câteva sfaturi utile: 

  • folosește zilnic protecție solară, inclusiv în sezonul rece și în zilele înnorate – ideal, SPF 50+; 
  • alege produse de îngrjire adecvate pielii tale și evită cosmeticele iritante sau care conțin parfum; 
  • tratează acneea prompt, pentru a preveni hiperpigmentarea post-inflamatorie; 
  • evită expunerea excesivă la soare; 
  • fă periodic controale dermatologice, pentru evaluări și tratamente personalizate. 

Redobândește-ți tenul uniform cu ajutorul experților Dr. Leventer Centre 

Ce poate fi mai plăcut decât să vezi în oglindă, dimineața, un ten luminos și uniform? Hiperpigmentarea poate fi tratată eficient, cu ajutorul experților și al tehnologiei moderne, așa că nu mai amâna vizita la dermatolog și momentul în care îți vei redobândi sănătatea pielii. 

Programează-te la Dr. Leventer Centre pentru un plan de tratament personalizat, dacă te confrunți cu pete pigmentare pe față. Soluția care ți se potrivește este la o consultație distanță. 

Chistul sebaceu infectat. Când apare? Simptome și tratament

Top

Chisturile sebacee sunt formațiuni sau excrescențe cutanate comune, care, deși inofensive în cele mai multe cazuri, pot deveni problematice când se infectează. Este important să recunoști semnele unui chist sebaceu infectat, ca să poți apela în cel mai scurt timp la medic pentru tratament adecvat. De aceea, explicăm, în cele ce urmează, cum apar aceste formațiuni, în ce condiții se declanșează procesul inflamator și cum se gestionează corect această situație. 

La Dr. Leventer Centre, centru de excelență în dermatologie, beneficiezi întotdeauna de cele mai bune opțiuni terapeutice în bolile pielii și de tratament personalizat, în acord cu nevoile tale. Echipa noastră de specialiști este întotdeauna pregătită să-ți ofere îngrijirea de care ai nevoie pentru a-ți redobândi sănătatea. 

Ce sunt și cum se formează chisturile sebacee

Chisturile sebacee sunt excrescențe benigne, nedureroase, care se formează sub piele, în zonele unde există glande sebacee, ca rezultat al blocării canalelor cutanate prin care este eliminat sebumul. Blocajul vine pe fondul unei traume: o leziune (inclusiv o zgârietură provocată de lama de ras), o intervenție chirurgicală. 

Dezvoltate cu predilecție pe față, gât, spate și torace, chisturile pot apărea aproape oriunde pe corp. Se dezvoltă lent și, în majoritatea cazurilor, nu creează probleme, fiind abordate chirurgical strict din rațiuni estetice. În cazul suprainfectării necesită intervenție medicală urgentă, pentru evitarea complicațiilor. 

Chisturile sebacee pot fi confundate cu chisturile epidermoide, însă acestea din urmă nu încapsulează sebum, ci keratină (o substanță groasă, de culoare alb-gălbuie, cu consistență brânzoasă și un miros neplăcut). Acestea se formează când o leziune cutanată perturbă procesul natural prin care celulele pielii sunt eliminate la finalul ciclului lor de viață, forțându-le să se acumuleze subcutanat. 

Cum recunoști un chist sebaceu infectat?

Un chist sebaceu infectat prezintă semne evidente de inflamație și disconfort. Spre deosebire de unul neinfectat, care este de obicei nedureros și de culoarea pielii, acesta se înroșește, devine sensibil la atingere și poate crește în dimensiune.

În urma procesului inflamator, sebumul se infectează. Când pereții cedează spre exterior, chistul fistulizează, iar când cedează în țesut, avem de-a face cu un flegmon, o infecție care se extinde. Intervenția rapidă este necesară atât pentru stoparea procesului inflamator și a disconfortului asociat, cât și pentru a împiedica răspândirea infecției în țesuturile din jur. 

Simptome asociate cu infectarea chisturilor sebacee

Odată cu declanșarea procesului inflamator, pot apărea următoarele simptome: 

  • durere atât la nivelul formațiunii, cât și în zona din jurul său;
  • roșeață și inflamare – zona din jurul chistului se umflă vizibil;
  • căldură locală;
  • secreție purulentă, în cazul în care chistul se sparge;
  • febră – rar, în cazurile severe, în care infecția s-a extins. 

Recunoașterea primelor semne de inflamație și programarea neîntârziată la medic sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.  

Tratamentul chisturilor sebacee infectate

Gestionarea unui chist sebaceu infectat implică mai multe metode terapeutice, în funcție de gravitate. Protocolul este stabilit de medic după consultația de dermatologie, chirurgie sau chirurgie plastică și confirmarea diagnosticului, iar tratamentul, dacă este agreat de pacient, poate fi inițiat imediat.

Administrarea de antibiotice

Dacă infecția este moderată, medicul poate prescrie antibiotice orale sau topice. Este esențial să urmezi tratamentul complet, chiar dacă simptomele dispar înainte de finalizarea curei. La fel de important este să nu apelezi la automedicație – există mai multe clase de antibiotice, cu spectru de acțiune diferit, de aceea, tratamentul trebuie stabilit de medic, în acord cu diagnosticul pe care l-a pus.

Incizie și drenaj

Dacă chistul sebaceu infectat este mare sau foarte dureros, medicul poate opta pentru drenajul acestuia. Procedura implică efectuarea unei mici incizii, sub anestezie locală, pentru a permite eliminarea puroiului acumulat. După drenaj, zona este curățată și dezinfectată, iar tu vei primi prescripție pentru antibiotice.  

Excizie chirurgicală

Drenarea nu poate preveni 100% recidiva. Pentru a împiedica reapariția chistului sebaceu, medicul poate recomanda eliminarea acestuia pe cale chirurgicală. 

Metodă utilizată frecvent în astfel de probleme dermatologice, excizia este o procedură minoră, care:

  • se efectuează sub anestezie locală, pentru ca pacientul să nu resimtă niciun fel de durere sau disconfort;
  • ajută la îndepărtarea completă a chistului sebaceu, cu tot cu sacul sau „cămașa” care îl învelește;
  • este sigură;
  • previne recurența.

Excizia este recomandată atât în cazul chisturilor infectate, cât și a celor inestetice. 

De ce nu este recomandat tratament la domiciliu

Poți fi tentat să încerci eliminarea chistului acasă, însă este greșit să procedezi în cazul lui cum ai proceda cu un coș și să-l storci, pentru că există riscul să i se rupă „cămașa” și să se suprainfecteze, generând complicații.

Cea mai bună decizie pentru sănătatea ta este să ceri ajutor pentru eliminarea chisturilor sebacee în clinica de dermatologie. Efectuată de un specialist, această procedură este rapidă, eficientă și sigură. 

Redobândește-ți sănătatea și frumusețea pielii cu ajutorul experților Dr. Leventer Centre

Examinează-ți cu atenție pielea și dacă ai chisturi sebacee, mai ales în zone expuse vederii sau în zone care sunt traumatizate frecvent, programează-te pentru excizia lor. Intervenția este atât de simplă și de rapidă, că nu merită să-ți asumi disconfortul cu care vin aceste formațiuni cutanate, nici riscul pe care-l comportă dacă se inflamează.

Un chist sebaceu infectat poate lăsa urme pe piele. Contactează experții Dr. Leventer Centre din București pentru a scăpa rapid de această problemă și a-ți recăpăta sănătatea și frumusețea pielii.

Tipuri de erupții cutanate și tratamentul acestora

Top

Erupțiile cutanate reprezintă modificări vizibile ale pielii, adesea însoțite de simptome precum roșeață, umflături, uscăciune, mâncărime sau bășici. Diferitele tipuri de erupții cutanate pot fi deosebite în intensitate și aspect, având cauze multiple, de la alergii și iritanți până la infecții bacteriene, virale sau afecțiuni cronice precum eczema, urticaria sau psoriazisul.

Tratamentul erupțiilor cutanate diferă în funcție de tipul și cauza acestora, oferind soluții pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea recurenței. Află mai multe despre cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru erupțiile cutanate, de la specialiștii Dr. Leventer Centre. 

Ce sunt erupțiile cutanate 

O erupție cutanată este definită ca o „explozie” extinsă de leziuni ale pielii. Cauzele erupțiilor cutanate sunt extrem de diverse și includ, de exemplu, mușcături de insecte, reacții la medicamente sau afecțiuni grave precum HIV. Erupțiile pot afecta o zonă mică a corpului sau pot acoperi suprafețe mari, în funcție de tipul acestora. Pot fi uscate, umede, cu mici umflături, netede sau cu aspect crăpat și pot fi însoțite de durere, mâncărime sau schimbări de culoare. 

Persoane din orice categorie de vârstă, de la sugari la vârstnici, pot suferi diferite tipuri de erupții cutanate. Sugarii sunt mai predispuși la erupții precum dermatita de scutec și dermatita seboreică infantilă, în timp ce copiii mai mari sau adulții pot dezvolta dermatită de contact pe măsură ce pielea devine sensibilă la alergeni sau iritanți. 

Este esențial să mergi la un medic dermatolog imediat dacă erupția cutanată: 

  • apare brusc; 
  • se răspândește rapid pe corp; 
  • acoperă o mare parte din corp; 
  • este însoțită de febră; 
  • formează bășici sau ulcerații; 
  • pare infectată (roșie, caldă, umflată, cu puroi). 

Deși majoritatea erupțiilor cutanate răspund bine la tratament și nu cauzează probleme grave, există două posibile complicații importante de luat în considerare: 

  • Anafilaxia: O reacție alergică severă care poate pune viața în pericol, cauzând umflături extreme și dificultăți de respirație. Este esențială prezentarea la o cameră de gardă și intervenția rapidă cu o injecție de epinefrină. 
  • Infecțiile bacteriene: Scărpinatul excesiv poate provoca răni pe piele, crescând riscul unei infecții bacteriene ce necesită tratament medical. 

Dacă te confrunți cu complicațiile de mai sus, consultă un medic dermatolog încă de la primele semne pentru a evita agravarea. 

Tipuri de erupții cutanate și tratamentul lor la Dr. Leventer Centre  

Erupțiile cutanate pot avea multiple cauze și forme, de la eczema cronică și dermatita de contact, până la urticarie sau psoriazis. Acestea afectează aspectul pielii și pot provoca și disconfort semnificativ. De aceea, la Dr. Leventer Centre, tratăm multiple tipuri de erupții cutanate prin metode adaptate fiecărui pacient, oferind soluții eficiente pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.  

Eczema 

Cunoscută și sub denumirea de dermatită atopică, eczema este o afecțiune cronică a pielii, care apare frecvent în copilărie și se poate ameliora pe măsură ce copilul crește. Eczema tinde să fie ereditară și este mai frecventă în rândul celor care suferă de astm sau alergii. Deși nu există un tratament definitiv pentru eczemă, aceasta poate fi gestionată eficient prin îngrijire adecvată.  

La Dr. Leventer Centre, tratamentele sunt personalizate și pot include creme cu corticosteroizi, antihistaminice, antibiotice, antivirale sau antifungice, precum și terapia cu raze UV. De asemenea, recomandăm aplicarea de creme emoliente pe zonele afectate și evitarea factorilor care pot declanșa noi erupții. 

Dermatita de contact 

Dermatita de contact apare atunci când pielea reacționează la substanțe pe care le consideră iritante, cum ar fi parfumurile, conservanții, nichelul (prezent adesea în bijuteriile din metal), sau urzicile. Iritațiile comune includ săpunuri, detergenți și produse chimice din produsele de curățenie.  

Gestionarea dermatitei de contact începe cu identificarea și evitarea substanțelor declanșatoare. La Dr. Leventer Centre, abordarea tratamentului este personalizată și poate include medicamente precum corticosteroizi pentru reducerea inflamației, antihistaminice pentru calmarea mâncărimii sau antibiotice pentru prevenirea infecțiilor bacteriene. În formele mai ușoare, cremele și unguentele cu steroizi se dovedesc adesea suficiente pentru a diminua simptomele și a restabili confortul pielii. 

Urticaria 

Urticaria este un tip de erupție cutanată care se manifestă prin apariția unor pete roșii, în relief, însoțite de mâncărime intensă. Uneori aceste simptome mai sunt însoțite și de senzație de arsură sau înțepături și inflamație. 

Urticaria poate apărea ca reacție alergică la alergeni din aer, înțepături de insecte sau chiar din cauza unor schimbări bruște de temperatură. De asemenea, anumite infecții bacteriene pot declanșa aceste simptome. Un diagnostic precis și un tratament adecvat sunt esențiale pentru a calma pielea și a preveni reapariția simptomelor. 

Tratamentul urticariei este adaptat severității și duratei simptomelor, variind de la măsuri simple la domiciliu până la intervenții medicale avansate. Antihistaminicele sunt de bază pentru calmarea reacțiilor alergice, iar, în cazurile severe, corticosteroizii pot fi folosiți pentru reducerea inflamației. Pentru urticaria cronică, dificil de gestionat, se pot recomanda injecții lunare care inhibă reacțiile alergice.  

Psoriazis 

Psoriazisul este o boală inflamatorie cronică a pielii, care se manifestă prin erupții cutanate roșii, bine delimitate, acoperite cu scuame albicioase. De obicei, leziunile apar pe coate, genunchi, scalp, zonele genitale și alte zone ale corpului, fiind adesea de dimensiuni mari și însoțite de senzații de mâncărime, arsură sau durere. Psoriazisul este o boală permanentă, cu un caracter ereditar, care evoluează în pusee și poate fi gestionată, dar nu complet vindecată. 

Tratamentul psoriazisului necesită o abordare personalizată, având opțiuni variate care pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților. Tratamentele de primă linie includ creme cu steroizi pentru reducerea inflamației, hidratante pentru pielea uscată, creme cu vitamina A sau retinoizi, loțiuni și șampoane medicamentoase, precum și unguente cu vitamina D3. 

Pentru cazurile mai severe sau extinse, opțiunile includ fototerapia, PUVA (combinarea medicamentului psoralen cu expunerea la lumină ultravioletă), retinoizi, metotrexat, ciclosporină sau terapii biologice care reglează sistemul imunitar. 

Alegerea tratamentului depinde de severitatea și localizarea leziunilor, vârsta pacientului și starea generală de sănătate. Tratamentul adecvat poate preveni exacerbările și complicațiile, îmbunătățind astfel calitatea vieții și reducând necesitatea spitalizărilor. 

Pitiriazis rozat Gibert 

Pitiriazisul rozat Gibert, afecțiune cutanată frecvent întâlnită, este caracterizată de apariția unei erupții ușoare, care debutează cu o pată roz, acoperită de scuame fine, pe piept sau spate. În scurt timp, aceasta este urmată de formarea altor leziuni similare, iar pielea poate deveni iritată, mâncărimea și inflamația fiind simptome comune. Dimensiunea și distribuția petelor variază, afectând de obicei spatele, gâtul, abdomenul, brațele superioare și picioarele. Deși poate fi incomodă, această erupție este, de regulă, benignă și dispare de la sine în câteva săptămâni. 

De cele mai multe ori, pitiriazisul rozat Gibert dispare de la sine în câteva săptămâni. Dacă simptomele persistă sau sunt deranjante, tratamentul poate include corticosteroizi, antihistaminice, medicamente antivirale și fototerapie, care ajută la reducerea mâncărimii și limitarea extinderii erupției.  

Lichenul plan  

Lichenul plan este un tip de erupție cutanată frecventă, care se manifestă prin leziuni plate, lucioase, de culoare roșu-purpurie, adesea intens pruriginoase. Deși poate apărea oriunde pe piele, cele mai afectate zone sunt interiorul încheieturilor, gleznelor, picioarelor inferioare, spatele și gâtul. În unele cazuri, lichenul plan poate afecta și mucoasele, cum ar fi în interiorul gurii, zona genitală, scalpul și unghiile.  

Pentru tratamentul lichenului plan, specialiștii apelează la soluții locale și sistemice, în funcție de gravitatea afecțiunii. În formele ușoare, unguentele cu dermatocorticoizi, retinoizi pot fi de mare ajutor. Când boala este mai avansată, pentru leziunile extinse sau care nu răspund tratamentelor locale se pune accent pe tratamentul sistemic cortizonic, prin care se reduce activitatea limfocitelor T citotoxice.  

Granulomul anular 

Granulomul anular este o afecțiune cronică a pielii care se manifestă prin erupții circulare, cu papule roșiatice. De obicei, aceasta afectează copiii și tinerii adulți. Leziunile apar sub forma unor cercuri mici și ferme, localizate pe zona inferioară a brațelor, mâini sau picioare. Deși poate provoca o mâncărime ușoară, granulomul anular este în general benign și, deci, nu reprezintă un pericol major pentru sănătate. 

În funcție de tipul granuloamelor și de factorii implicați, tratamentele pot include corticosteroizi pentru reducerea inflamației, imunosupresoare în caz de afecțiuni autoimune sau medicamente antibiotice, antifungice ori antiparazitare, dacă granuloamele sunt asociate cu infecții. Astfel, abordarea este personalizată pentru fiecare pacient în parte. 

Dacă te confrunți cu oricare dintre tipurile de erupții cutanate descrise mai sus, nu amâna un consult dermatologic de specialitate. Programează o consultație la Dr. Leventer Centre, unde specialiștii noștri în dermatologie îți vor oferi tratamente personalizate pentru o piele sănătoasă și frumoasă. Contactează-ne acum pentru un diagnostic precis și soluții eficiente. 

Simptomele melanomului incipient. Cum recunoști acest tip de cancer de piele

Top

Recunoașterea simptomelor cancerului de piele de tip melanom în stadiu incipient este crucială pentru succesul tratamentului. Melanomul este cea mai periculoasă formă de cancer cutanat, mult mai agresivă decât carcinomul, cu o rată ridicată de metastazare și deces. 

Cel mai recent raport al Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății arată că în România, în 2022, s-au  înregistrat 2.247 de noi cazuri de melanom și 541 de decese din cauza acestuia. Iar în 2023,  dr. Mihaela Leventer atrăgea atenția că „ne confruntăm cu din ce în ce mai multe diagnostice complexe și grele”, cel mai probabil din cauza suprapunerii agresiunii solare în creștere cu factori genetici predispozanți. 

În aceste condiții, consultația de dermatologie efectuată preventiv, o dată pe an, chiar și în lipsa simptomelor, devine un instrument necesar pentru păstrarea sănătății pielii. La Dr. Leventer Centre, lider în dermato-oncologie, beneficiezi de expertiza unei echipe extinse de medici supraspecializați și de tehnologie de ultimă generație pentru efectuarea investigațiilor necesare, în primul laborator din țară dedicat patologiilor cutanate. 

Simptomele melanomului incipient 

Simptomele cancerului de piele de tip melanom în stadiu incipient pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni ale pielii sau pur și simplu percepute ca inofensive și trecute cu vederea. De aceea este important să apelăm la un expert când observăm o modificare cutanată: acesta privește pielea cu alți ochi și poate depista semnele de cancer când noi nu o putem face. 

Principalul semnal de alarmă că ne-am puteam confrunta cu un melanom incipient este modificarea unei alunițe. Alunițele periculoase, numite de medici „atipice”, pot fi recunoscute urmărind criteriile ABCDE: 

  • Asimetrie – alunița are o formă neregulată, părând a fi formată din două jumătăți diferite. 
  • Borduri sau margini neregulare, estompate ori crestate. 
  • Culoare neuniformă sau prezența mai multor culori la aceeași aluniță. 
  • Diametru mai mare de 6 mm. 
  • Evoluție – alunița își schimbă forma, culoarea sau dimensiunea. 

Alte semnale de alarmă sunt reprezentate de: 

  • Apariția unei pete maronii pe piele, în special pe zonele expuse îndelung la soare – față, gât, urechi -, cu margini neregulate și suprafață netedă (poate fi semn de lentigo maligna, o formă de melanom in situ sau la debut). 
  • Formațiunile cutanate care dor, mănâncă sau sângerează. 
  • Formațiunile care se extind rapid. 
  • Formarea unei pete negre sau maro în jurul unei alunițe. 
  • Apariția unor răni deschise, fără cauză aparentă. 

Și apariția unor alunițe noi după vârsta de 30 de ani impune o evaluare dermatologică, deoarece acestea sunt considerate suspecte. 

Iar un alt aspect de care este important să ții cont este că melanomul poate apărea oriunde pe corp, inclusiv pe palme, pe tălpi sau sub unghii. Așadar, ai grijă să nu omiți niciun loc în timpul autoexaminării! 

Experții Dr. Leventer Centre au alcătuit un ghid foto – imagini cu alunițe periculoase – care te poate ajuta să recunoști formațiunile pentru evaluarea cărora este recomandată o consultație dermatologică. Aceste imagini îți arată exact care ar putea fi simptomele cancerului de piele de tip melanom în stadiu incipient. 

De ce este importantă vizita la dermatolog când te confrunți cu aceste simptome 

În cazul melanomului, timpul în diagnostic este vital. De depistarea precoce, diagnosticarea corectă și rapiditatea inițierii terapiei depinde supraviețuirea pacientului. Șansele de vindecare ale melanomului malign cresc atunci când acționezi din timp și scad cu fiecare zi în care amâni controlul, după depistarea unei leziuni suspecte. 

La Dr. Leventer Centre am stabilit un flux dedicat pacienților diagnosticați cu melanom și un protocol special, care scurtează timpul de răspuns în investigații și urgentează demararea tratamentului, pentru a câștiga timp prețios în lupta cu această patologie. Imediat după consultația inițială, în care medicul stabilește suspiciunea de melanom malign, sunt efectuate, pe rând, biopsia tumorii și biopsia ganglionului santinelă. Iar după tratamentul chirurgical urmează, de regulă, tratamentul oncologic. 

Stadiile de dezvoltare ale melanomului 

Cel mai periculos cancer de piele are cinci stadii de dezvoltare, de la 0 la IV, în funcție de gradul de proliferare a celulelor canceroase și diseminarea lor în organism. Stadiile I, II și III sunt clasificate de medici și în substadii. 

  • În stadiul 0, numit și melanom in situ, cancerul este localizat în stratul superficial al pielii. 
  • În stadiul IA, IB, a pătruns în epidermă.  
  • În stadiul IIA, IIB și IIC, tumora s-a dezvoltat și poate prezenta ulcerații. 
  • În stadiul III (A, B sau C), melanomul s-a răspândit pe cale limfatică în țesuturile învecinate. 
  • În stadiul IV sunt prezente metastaze la organe aflate la distanță de tumora inițială – de regulă, la creier, plămâni, ficat sau oase. 

Rata de succes a tratamentului este ridicată în stadiul 0 și stadiul I – de aceea, este esențial să recunoști simptomele cancerului de piele de tip melanom în stadiu incipient – și scade cu fiecare grad de invadare tumorală a țesuturilor. În stadiul IV sunt necesare tratamente avansate, inclusiv imunoterapie, terapie țintită  și chimioterapie, iar prognosticul este rezervat. 

Dr. Leventer Centre, clinică integrată de dermato-oncologie, cu echipă supraspecializată 

Grija pentru sănătatea pielii tale trebuie să-ți poarte pașii cel puțin o dată pe an la cabinetul de dermatologie. Iar dacă ai consultat ghidul ABCDE de mai sus sau imaginile cu alunițe periculoase pe care echipa Dr. Leventer Centre ți le-a pus la dispoziție și crezi că prezinți astfel de leziuni, îți recomandăm să nu mai amâni consultația.  

Simptomele cancerului de piele de tip melanom în stadiu incipient pot fi diagnosticate rapid și corect de medicii noștri, prin teste specifice, pentru ca tu să beneficiezi imediat de un tratament personalizat, eficient. Cel mai de temut cancer cutanat poate fi învins, dacă e depistat devreme. Programează-te acum la clinica lider în dermato-oncologie, Dr. Leventer Centre din București. 

Pete maronii pe piele. De ce apar, în ce zone și cum le tratăm

Top

Petele maronii pe piele sunt o preocupare frecventă pentru multe persoane, care își doresc un ten uniform și sănătos. Acestea pot apărea pe față, mâini, picioare și alte zone ale corpului, fiind adesea considerate inestetice. Cauzele variază de la expunerea la soare, la schimbările hormonale sau procesul de îmbătrânire.

La Dr. Leventer Centre, specialiștii în dermatologie te ajută să înțelegi sursa petelor maronii, care sunt zonele frecvent afectate și câteva soluții eficiente de tratament, pentru a reda pielii tale aspectul uniform.

Ce sunt petele maronii pe piele

Petele maronii pe piele sunt zone mici, plate și închise la culoare. Denumite și pete pigmentare, pete de bătrânețe sau pete hepatice, acestea se formează atunci când pielea produce o cantitate excesivă de melanină.

Aceste pete pot fi de diverse nuanțe – de la maro deschis la maro închis – și sunt deseori inofensive, însă pot crea disconfort. Variază ca dimensiune și apar de obicei pe zonele expuse la soare, cum ar fi fața, mâinile, umerii și brațele.

De ce apar petele maronii pe piele

Expunerea la soare este cel mai mare factor de risc pentru hiperpigmentare. Razele UV stimulează producția de melanină, pigmentul natural al pielii, care aduce nu doar bronzul dorit, ci și apariția petelor maronii. Deși poate părea că doar arsurile solare sunt responsabile, realitatea este că expunerea repetată fără protecție este suficientă pentru a declanșa hiperpigmentarea.

Alte cauze ale apariției petelor maronii la nivelul pielii mai pot fi:

Modificările hormonale: Schimbările hormonale din sarcină, pubertate sau ca urmare a tratamentelor hormonale pot declanșa hiperpigmentarea, un exemplu comun fiind melasma, care apare deseori în timpul sarcinii. În cazul femeilor, hormonii joacă un rol important, deoarece stimulează activitatea melanocitelor – celulele responsabile de producția de melanină.

Când pielea expusă la soare interacționează cu hormonii feminini, rezultatul poate fi apariția petelor pigmentare, de aceea femeile sunt mai predispuse la această problemă.

Factori genetici: În unele cazuri, petele maronii sunt ereditare, precum pistruii, care apar din cauza unei predispoziții genetice.

Îmbătrânirea pielii: Pe măsură ce pielea îmbătrânește, devine și mai susceptibilă la hiperpigmentare. Îmbătrânirea prematură a pielii este adesea cauzată de expunerea la soare, care accelerează fotoîmbătrânirea. Aceasta face ca petele maronii să devină mai vizibile pe pielea matură, un proces care poate fi gestionat prin prevenție și îngrijire corectă.

Afecțiuni medicale: Anumite probleme de sănătate cum ar fi boala Addison, afecțiunile tiroidiene, sau deficiențele de vitamine (B12 și acid folic), pot contribui la apariția petelor maronii.

Traumele și inflamațiile pielii: Orice inflamație a pielii, fie că este vorba de acnee, eczemă, psoriazis, leziuni sau tratamente dermatologice precum peeling-urile chimice și laserele, poate lăsa în urmă cicatrici sau pete hiperpigmentare.

Utilizarea anumitor medicamente: Precum contraceptivele orale și medicamentele care provoacă sensibilitate crescută la lumină.

În ce zone apar petele maronii

Petele maronii pot să apară în diverse părți ale corpului, însă anumite zone sunt mai predispuse la hiperpigmentare:

Pete maronii pe față

Fața este cea mai frecventă zonă afectată de pete maronii, cauzate în principal de expunerea la soare și modificările hormonale. Petele pot să apară în special pe frunte, obrajii, bărbie, conturul ochilor.

Pete maronii pe gât și decolteu

Gâtul și decolteul sunt zone sensibile, adesea expuse la soare, unde petele maronii apar ca urmare a fotoîmbătrânirii. Este important ca aceste zone să beneficieze de protecție solară.

Pete maronii pe mâini

Mâinile sunt adesea expuse la soare și, astfel, predispuse la pete maronii odată cu înaintarea în vârstă. Aceste pete sunt deseori denumite pete de vârstă și reprezintă un semn de îmbătrânire cutanată.

Pete maronii pe spate

Spatele este o zonă frecvent afectată de pete maronii, mai ales pentru cei care obișnuiesc să stea la soare fără protecție solară, care practică sporturi în aer liber precum înotul etc. Petele pigmentare pe spate pot fi dificil de observat fără ajutorul unei oglinzi, dar reprezintă o problemă estetică pentru mulți pacienți.

Pete maronii pe antebrațe și umeri

Petele maronii pe antebrațe și umeri sunt plate, rotunde sau neregulate și pot avea nuanțe de la maro deschis la maro închis. De obicei, ele sunt inofensive și nu provoacă durere sau disconfort, însă, la fel ca și alte pete pigmentare, pot fi un motiv de îngrijorare estetică.

Tratamentul petelor maronii pe piele

Hiperpigmentarea poate fi prevenită și gestionată cu o rutină riguroasă de îngrijire a pielii și cu protecție solară adecvată. Prevenția petelor maronii este simplă și eficientă prin câteva măsuri cheie. În primul rând, evită expunerea la soare între orele 10:00-16:00, când radiațiile UV sunt cele mai intense.

Aplică generos protecție solară pe toate zonele expuse și reaplic-o la fiecare două ore, mai ales dacă transpiri sau te afli la piscină. Pălăriile, ochelarii de soare și hainele cu protecție UV ajută, de asemenea, la reducerea riscului. În plus, o rutină de îngrijire corectă – curățare, hidratare și produse potrivite tipului de ten – completează protecția pielii împotriva hiperpigmentării.

Tratarea petelor maronii necesită o abordare personalizată, adaptată fiecărui tip de piele și severității hiperpigmentării. Cremele de albire și serurile cu ingrediente active precum hidrochinona, retinolul, niacinamida și vitamina C sunt o opțiune ideală pentru uniformizarea tonului pielii, acționând eficient asupra petelor superficiale.

Pentru rezultate mai avansate, dermatologii oferă opțiuni profesionale de înaltă precizie. La Dr. Leventer Centre, tratamentele laser cu tehnologia Stellar M22 permit ajustarea în funcție de particularitățile fiecărui ten, eliminând petele pigmentare cu o precizie remarcabilă.

O altă tehnică inovatoare este microneedling-ul cu radiofrecvență, realizat prin tehnologia Sylfirm X, care, prin microleziuni controlate, stimulează producția de colagen și regenerează pielea.

Peelingurile chimice reprezintă o metodă eficientă de exfoliere a stratului superficial al pielii, dezvăluind o textură proaspătă și un ton mai uniform.

Crioterapia, pe de altă parte, folosește azot lichid pentru a elimina pigmentul excesiv, asigurând rezultate precise și un timp de recuperare redus.

Scapă de petele maronii ale pielii la Dr. Leventer Centre

Dacă petele maronii pe piele te deranjează și te afli în căutarea unui tratament eficient și sigur, consultă un dermatolog specializat care îți poate oferi soluția potrivită. La Dr. Leventer Centre, acesta te ghidează pas cu pas către un o abordare personalizată a problemei tale, pentru a obține o piele mai uniformă și strălucitoare.

Programează o consultație și fă primul pas spre o piele mai sănătoasă și radiantă. Doar un specialist poate identifica cea mai bună opțiune pentru tine, analizând particularitățile unice ale pielii tale și oferind îngrijirea de care ai nevoie pentru un ten impecabil.

Tratament pentru deget care coace. Cum scapi de panarițiu

Top

Durerea intensă și inflamația degetului pot fi semne ale unei infecții numite panarițiu, care afectează zona unghiei. Un tratament rapid pentru degetul care parcă ar „coace” este esențial pentru calmarea durerii și pentru a împiedica extinderea infecției cauzate de agenți patogeni care pătrund prin mici leziuni la baza unghiei. Descoperă care sunt opțiunile eficiente de tratament pentru panarițiu, la Dr. Leventer Centre, și cum poți să previi apariția unei noi infecții.

Ce este și de ce apare panarițiul

Panarițiul, cunoscut și sub denumirea de paronichie, este o infecție a patului unghial care, deși inofensivă, în cele mai multe cazuri, poate fi extrem de dureroasă. Dacă nu ai avut până acum această problemă, ar trebui să știi că panarițiu îți poate lăsa senzația neplăcută de „deget care coace”.  

Un panarițiu poate să apară la degetele mâinilor sau ale picioarelor și este determina de bacterii, ciuperca Candida sau, în unele cazuri, o combinație a ambelor.

Infecția poate apărea atunci când bacteriile pătrund în piele prin diferite modalități: 

  • Tăieturi sau răni deschise la nivelul pielii sau al cuticulei.
  • Unghii încarnate, mai frecvente la picioare. 
  • Iritații provocate de expunerea prelungită la apă sau substanțe chimice. 
  • Traumatisme ale patului unghial sau ale cuticulei, ce pot surveni din cauza accidentelor, roaderii unghiilor sau din manichiuri/pedichiuri frecvente.
  • Unele medicamente, cum ar fi retinoidele, medicamentele anticancerigene, medicamentele pentru HIV sau anumite antibiotice, pot crește riscul de a dezvolta panarițiu.

Panarițiul poate fi acut sau cronic.

În forma acută, panarițiul apare rapid în jurul unghiei. Infecțiile acute sunt cel mai frecvent provocate de bacterii precum Staphylococcus și Enterococcus. Acestea pot duce la durere severă și inflamație, iar tratamentul prompt este esențial pentru a preveni răspândirea infecției. Spre deosebire de panarițiul acut, forma cronică se dezvoltă lent și poate persista timp de câteva săptămâni sau chiar mai mult, având tendința de a recidiva.  

Aceasta este frecvent cauzată de o combinație de bacterii și ciuperca Candida, iar factorii de risc includ expunerea prelungită la apă sau umiditate. Persoanele care lucrează frecvent în medii umede sunt mai predispuse la panarițiu cronic. 

În general, inflamația purulentă a patului unghial se limitează la straturile superficiale ale pielii. Însă, în absența unui tratament adecvat, infecția se poate extinde și duce la complicații grave, inclusiv infecții sistemice sau chiar sepsis. Pentru a preveni astfel de complicații, este important să acorzi o atenție deosebită sănătății unghiilor tale și să acționezi rapid, în caz de infecție, astfel încât să aplici un tratament corespunzător pentru „degetul care coace”. 

Simptome asociate „degetului care coace”

Indiferent că vorbim despre panarițiu acut sau cronic, simptomele sunt foarte asemănătoare. Cel mai important aspect care le diferențiază este rapiditatea cu care se instalează infecția și durata acesteia. Iată principalele simptome de care trebuie să fii conștient:

  • Roșeața pielii din jurul unghiei.
  • Durere localizată în jurul unghiei.
  • Formarea unor vezicule pline cu puroi.
  • Modificări ale formei, culorii sau texturii unghiei.
  • Detașarea unghiei de patul unghial.

De ce e importantă vizita la medic atunci când ai panarițiu

Panarițiul poate părea o afecțiune minoră, dar ignorarea acestuia poate conduce la complicații serioase. Fără tratament adecvat, unghia poate începe să crească neregulat, dezvoltând striații sau ondulații inestetice. Uneori, unghia poate căpăta o tentă galbenă, verde sau chiar negru-verzui, devenind uscată, fragilă și predispusă la rupere. În cazuri mai severe, unghia se poate desprinde de patul unghial și cădea complet. 

Un panarițiu acut poate să se răspândească și să determine o infecție serioasă a mâinii (celulită) și poate implica tendoanele subiacente. 

Principalul tip de complicație în panarițiu cronic este distrofia unghială. Aceasta este adesea asociată cu plăci de unghii distorsionate și cu striații. Ele pot deveni galbene sau verzi/negri și friabile. După recuperare, unghiile pot dura până la un an pentru a crește din nou normal. 

Medicii pot recunoaște de obicei panarițiul pe baza simptomelor vizibile: umflătura, roșeața și durerea din jurul patului unghial sunt indicii clare. În caz de febră, este posibil să fie vorba despre o infecție sistemică. În această situație, medicii efectuează teste de sânge pentru a măsura parametrii de inflamație, cum ar fi proteina C-reactivă, rata de sedimentare a eritrocitelor și numărul de leucocite, confirmând astfel prezența unei infecții extinse. 

Dacă inflamația este severă, o radiografie poate fi necesară pentru a evalua dacă infecția s-a extins la oase și articulații.  

Tratament pentru degetul care coace

Pentru tratarea panarițiului, pot fi necesare mai multe metode, care variază în funcție de severitatea infecției. În general, dermatologii sunt primii specialiști care se vor ocupa de cazul tău. În cazuri mai grave, poate fi necesară intervenția unui chirurg. 

Tratament pentru infecții superficiale

În cazul unei infecții ușoare, tratamentul de bază constă în imobilizarea zonei afectate. Acest lucru limitează mișcarea degetului, permițând corpului să combată natural infecția. Medicul poate recomanda aplicarea de soluții antiseptice locale pentru a curăța și dezinfecta zona. 

Drenaj chirurgical pentru inflamațiile purulente

În inflamația purulentă a patului unghial, tratamentul implică drenajul chirurgical al zonei infectate. Medicul va efectua o incizie mică pentru a permite evacuarea puroiului acumulat, urmând apoi o spălare antiseptică pentru a elimina bacteriile rămase. După această intervenție, se aplică un pansament steril. 

Tratament chirurgical pentru infecții severe

În cazurile severe, în care infecția a penetrat straturile mai profunde ale țesutului, tratamentul chirurgical sub anestezie locală este aproape întotdeauna necesar. După curățarea rănii și drenajul puroiului, este posibil să fie necesar un tratament antibiotic pentru a preveni răspândirea infecției. Totodată, degetul afectat este imobilizat după intervenție. 

Metode de prevenție a inflamației patului unghial

Pentru a preveni reapariția problemei, sunt recomandate câteva măsuri de îngrijire zilnică:

  • Tăierea regulată a unghiilor: Este ideal să eviți ruperea sau încarnarea unghiilor, iar atunci când utilizezi pila, să fii atent să nu deteriorezi pielea din jurul unghiei.
  • Îngrijirea cuticulelor: Cuticulele care cresc peste unghie ar trebui îndepărtate cu un scraper rotund, nu cu foarfece, pentru a evita rănirea patului unghial.
  • Hidratarea zilnică a mâinilor și picioarelor: Aplicarea de creme și uleiuri hidratante ajută la menținerea supleței pielii și previne apariția crăpăturilor care ar putea permite bacteriilor să pătrundă. 

Urmând aceste sfaturi de îngrijire, poți preveni apariția panarițiului și menține sănătatea pielii și a unghiilor. 

Dacă te confrunți cu un „deget care coace” și simptomele persistă, este important să consulți un specialist pentru un tratament adecvat. La Dr. Leventer Centre, echipa noastră de dermatologi te poate ajuta să identifici cauza inflamației și să urmezi tratamentul potrivit pentru o vindecare completă. Programează o consultație și elimină disconfortul cauzat de panarițiu cu ajutorul experților noștri.

Mușcătura de păianjen. Cum arată, tratament și când este cu adevărat periculoasă

Top

Mușcătura de păianjen nu este, în general, mai periculoasă decât mușcăturile sau înțepăturile altor insecte. Cei mai mulți dintre noi suntem speriați de ce am putea păți dacă ne mușcă un păianjen fiindcă nu știm că doar două specii prezintă cu adevărat o amenințare pentru sănătate, iar restul pot provoca o reacție locală minoră spre moderată, care în unele cazuri trece chiar neobservată. 

Experții Dr. Leventer Centre îți explică, în cele ce urmează, cum arată o mușcătură de păianjen, cum se manifestă, cum se tratează și care sunt semnele unei posibile întâlniri nefericite cu unul dintre puținii păianjeni periculoși. Dacă te confrunți cu o reacție alergică sau nu ești sigur că inflamația cutanată e cauzată de înțepătura unei insecte, poți apela pentru clarificare la unul dintre medicii noștri, programând o consultație de dermatologie.  

Reacțiile severe trebuie anunțate urgent la cel mai apropiat spital sau la Serviciul de urgență 112.

De ce ne mușcă păianjenii

Păianjenii mușcă pentru a se apăra sau pentru a-și imobiliza prada. De regulă, se feresc de oameni, alegând atacul doar când se simt amenințați: sunt prinși între haine, lenjerie de pat sau pantofi și pielea noastră și riscă să fie striviți.

Mușcătura de păianjen apare cu predilecție la persoanele care lucrează în medii unde păianjenii își construiesc cuiburi – garaje, subsoluri -, dar există un risc mai crescut și în cazul celor care locuiesc la casă cu curte sau obișnuiesc să petreacă mai mult timp în natură.

Cum arată o mușcătură de păianjen

În cele mai multe cazuri, mușcătura de păianjen seamănă cu orice altă mușcătură sau înțepătură de insectă:

  • inflamație – majoritatea mușcăturilor de păianjen provoacă o roșeață localizată, însoțită de o ușoară umflătură;
  • prurit sau durere – intensitatea variază de la ușoară la moderată (în funcție și de sensibilitatea persoanei mușcate), iar în unele cazuri, poate fi însoțită de senzație de arsură;
  • puncte roșii sau mici pustule la locul mușcăturii, similare cu înțepăturile țânțarilor sau cele făcute de tigrul platanului.

În general, simptomele persistă câteva zile. Există însă și cazuri când inflamația trece neobservată.

În cazurile rare când mușcătura e provocată de un păianjen din cele două specii periculoase, Văduva neagră sau păianjenul pustnic, zona inflamată arată însă cu totul altfel, simptomele pot fi severe și pot apărea complicații.

Cum se manifestă mușcătura de Văduva neagră:

  • inflamație locală însoțită de o durere acută, instalată brusc – primul semn;
  • în scurt timp, zona mușcăturii amorțește;
  • apar crampe musculare dureroase;
  • senzație de greață și vărsături;
  • hipersalivație;
  • transpirație abundentă;
  • durere de cap;
  • dificultăți de respirație;
  • ochi „căzuți” (ptoză palpebrală) sau umflați;
  • erupții cutanate pruriginoase în alte zone ale corpului decât cea unde s-a produs mușcătura.

Cum se manifestă mușcătura de păianjen pustnic:

  • durere în crescendo, la locul mușcăturii – nu apare imediat, ci după aproximativ o oră;
  • în jurul mușcăturii, pielea se colorează în albastru închis sau violet, cu un cerc exterior de culoare roșie;
  • febră, frisoane;
  • mușcătura ulcerează, iar pielea din jurul său se necrozează.

Recunoașterea acestor simptome poate ajuta la stabilirea unui tratament adecvat și la prevenirea complicațiilor. Dacă prezinți semnele unei mușcături de păianjen periculos, cere imediat ajutor medical.

Tratamentul mușcăturilor de păianjeni

Tratamentul pentru mușcătura de păianjen depinde de severitatea simptomelor și de tipul de păianjen implicat. În majoritatea cazurilor, mușcăturile sunt tratate acasă și necesită măsuri simple, menite să reducă disconfortul și să prevină complicațiile.

Pașii tratamentului la domiciliu:

  • curățarea zonei – spală locul mușcăturii cu apă și săpun, pentru a preveni infecția;
  • comprese reci, pentru reducerea inflamației și a durerii. Aplică compresa la fiecare oră și ține-o maximum 15 minute;
  • administrarea de antihistaminice – pot reduce pruritul și umflătura;
  • analgezice eliberate fără rețetă (ibuprofen, paracetamol), pentru controlul durerii.

Ține sub observație locul mușcăturii și dacă observi semne de infecție, apelează la medic pentru antibiotice. Iar dacă apar durerile musculare, trebuie să știi că ai putea avea nevoie de un decontracturant muscular.

Pentru mușcăturile de păianjen din specii periculoase, tratamentul trebuie administrat de personalul medical, la spital. În acest caz, pașii presupun, în funcție de severitatea simptomelor și de cât timp a trecut de la mușcătură:

  • administrarea intravenoasă a unui antivenin, pentru ameliorarea rapidă a simptomelor;
  • medicamente pentru ameliorarea durerii și spasmelor musculare;
  • intervenție chirurgicală pentru înlăturarea țesutului necrozat.

Când este o mușcătură de păianjen cu adevărat periculoasă

Mușcătura de păianjen pustnic și cea de Văduva neagră dau cele mai severe reacții și comportă cel mai mare risc. Însă și mușcătura unui păianjen obișnuit poate să te trimită la spital, dacă dezvolți o alergie severă. Iată căror semne de avertizare trebuie să le acorzi atenție:

  • durere care crește în intensitate și se extinde dincolo de zona mușcăturii;
  • umflături severe, urticarie, dificultăți de respirație sau amețeli – pot fi semnele unei reacții alergice severe (anafilaxie). Trebuie sunat imediat la 112;
  • simptome sistemice – dureri musculare, dureri abdominale, febră, greață, dificultăți de respirație;
  • înnegrirea țesutului din jurul mușcăturii, însoțită de durere severă – sunt semne de necroză.

Experiența medicilor Dr. Leventer Centre îți poate fi de ajutor

Dacă te confrunți cu inflamații cutanate dureroase sau pruriginoase, persistente, te poți adresa cu încredere Dr. Leventer Centre pentru diagnosticare. Echipa noastră, alcătuită din dermatologi de top, are experiența necesară pentru a stabili cu certitudine cauza problemei tale de sănătate a pielii.

Consultația de dermatologie îți va clarifica dacă te confrunți cu o mușcătură de păianjen și dacă ai nevoie de terapie de urgență sau de un tratament simptomatic, ce poate fi administrat în confortul casei tale, după indicațiile medicului clinicii. Programează-te acum la Dr. Leventer Centre pentru a primi un diagnostic cert și a scăpa de disconfortul cutanat.

„Iritații” ale pielii. Cauze, tipuri, tratament și sfatul dermatologului pentru prevenirea lor

Top

Aproape că nu există persoană care să nu se fi confruntat, măcar o dată în viață, cu o iritație pe piele. Aceasta reprezintă o reacție la contactul cu un iritant, limitată precis la regiunea care a fost în contact direct cu iritantul și nu se extinde la distanță. Iritația pe piele este o erupție ce poate fi însoțită de senzație de arsură sau înțepături, de mâncărimi sau dureri. Pielea în zona afectată este înroșită și inflamată, iar în funcție de momentul evolutiv, poate fi umflată, roșie, cu vezicule sau pete, uscată, descuamată sau crăpată.  

Manifestări similare se pot întâlni însă și în boli dermatologice inflamatorii sau autoimune sau infecții bacteriene sau virale cutanate. In consecință, când nu vorbim despre o problemă minoră, cu simptome ușoare și durată scurtă de manifestare, recomandăm consult dermatologic. Numai un expert poate determina cauza exactă și, în funcție de aceasta, tratamentul care poate da cele mai bune rezultate. 

Explicăm, în cele ce urmează, cauzele din spatele acestei probleme de piele, apoi, care este tratamentul eficient, dar și care sunt mijloacele eficiente de prevenție, iar în vederea simplificării terminologiei medicale vom folosi termenul de „iritație” pentru orice boală dermatologică care se manifestă cu roseată si mâncărime. 

Dacă te confrunți cu o astfel de problemă, experții în sănătatea pielii de la Dr. Leventer Centre te pot ajuta. Lider în dermatologie, clinica noastră are o echipă medicală cu experiență vastă în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor cutanate.  

În ce zone poate apărea „iritația” pielii 

Aceste erupții care au în comun manifestări cutanate similare se pot exprima oriunde pe corp, pe zone limitate sau extinse. De exemplu, în cazul rozaceei, „iritațiile” sunt numai la nivelul feței, în intertrigo, apar cu predilecție în zone unde există pliuri, iar în miliaria, numită popular „bubițe de la căldură”, „iritația” pe piele se poate manifesta atât pe față, cât și pe piept, pe abdomen, spate mâini sau picioare. 

Afectarea feței este, desigur, cea mai supărătoare, dar decizia de a vizita dermatologul nu trebuie luată strict din rațiuni estetice. Afectarea persistentă a unei zone a corpului care nu este la fel de expusă ca fața nu este o problemă de sănătate mai puțin importantă. 

„Iritație” pe față 

O reacție specifică la nivelul feței o dă lupusul eritematos sistemic: o erupție care se întinde pe ambii obraji, sub forma unor aripi de fluture. „Iritația” pe față poate avea însă cauze multiple cum ar fi: 

  • dermatită atopică; 
  • dermatită de contact; 
  • dermatită seboreică; 
  • reacție la medicamente – corticoizii locali pot da o astfel de reacție; 
  • rozacee; 
  • dermatomiozită; 
  • o infecție de natură bacteriană; 
  • o infecție virală (pojar, vărsat de vânt). 
  • Majoritatea acestor afecțiuni se poate manifesta cutanat și pe alte zone de pe corp. 

„Iritație” pe piept 

La acest nivel cel mai frecvent întâlnim reacții ale pielii la contactul cu un alergen sau un agent iritant sau dermatita seboreica sau herpes Zoster. Dacă iritația se manifestă sub sâni, poate fi vorba și de intertrigo, o afecțiune inflamatorie declanșată în condiții de căldură excesivă și umiditate. 

„Iritație” pe abdomen 

Infecțiile virale, bacteriene și fungice se manifestă prin erupții în zona abdomenului, la fel și reacțiile alergice la medicamente și alimente. Unele dintre cel mai des întâlnite cauze ale „iritației” pe abdomen sunt bolile copilăriei: rujeola, numită popular pojar, varicela sau vărsatul de vânt și rubeola (pojărelul). În acest caz, bubițele pot fi prezente și pe față, pe piept, spate, brațe și picioare. 

„Iritație” pe mâini 

Dermatita de contact este cel mai des incriminată pentru iritația pe mâini, iar de vină pentru declanșarea acestei afecțiuni sunt substanțele cu care venim în contact (chimicalele din detergenți, metalele din bijuterii, diverse plante, alimente, conservanți). Dermatita atopică, psoriazisul, scabia sau lichenul plan se mai pot manifesta pe brațe și pe mâini. 

„Iritație” pe picioare 

 Pe laba piciorului cel mai frecvent sunt vinovate: 

  • dishidroza (manifestată prin vezicule pruriginoase pe tălpi și degete); 
  • tinea pedis sau „piciorul atletului” (o infecție fungică provocată de dermatofiți, înalt contagioasă, înroșește și usucă pielea și poate da chiar erupții cutanate extinse); 
  • dermatita de contact – care poate fi declanșată vara și de contactul cu anumite plante, cum sunt iedera otrăvitoare sau urzica, de aceea, nu este recomandat să mergem, vara, în picioarele goale în zone sălbatice. 

Consultul unui dermatolog îți va asigura un diagnostic și un tratament corecte 

La Dr. Leventer Centre, ne-am asumat nu doar misiunea de a trata afecțiunile dermatologice, ci și de a te învăța mai multe despre ele. Credem că prin informare corectă creștem gradul de înțelegere a faptului că sănătatea pielii este importantă. Nu încurajăm însă autodiagnosticarea, pe baza acestor informații. 

Multitudinea de posibile cauze ale „iritației” pe piele fac necesară expertiza unui medic dermatolog pentru diagnosticarea de certitudine și stabilirea unui diagnostic adaptat bolii depistate. Așadar, reluăm recomandarea de a programa o consultație, dacă erupția nu este limitată temporal la 1-2 zile, ci persistă, doare, se extinde. Poate fi manifestarea unei afecțiuni care să necesite tratament imediat. 

În cazul unei „iritații” pe piele severe, tratamentele „după ureche”, efectuate acasă, fără o recomandare medicală, pot face mai mult rău decât bine și recomandăm să fie evitate. 

cauzele iritații piele

Afecțiuni ce pot cauza „iritația” pe piele 

Varietatea de boli care se pot manifesta cutanat prin semne și simptome similare este mare. Cum am menționat anterior, poate fi vorba despre afecțiuni inflamatorii dermatologice, despre afecțiuni autoimune ale pielii sau despre infecții declanșate de fungi, bacterii ori virusuri. 

Iată care sunt cauzele pentru „iritațiile” pe piele diagnosticate cel mai frecvent de experții în dermatologie de la Dr. Leventer Centre: 

Dermatite eczematiforme 

Afecțiuni dermatologice necontagioase, de natură inflamatorie, care se manifestă prin erupții cutanate ce determină înroșirea pielii și prurit. Dermatitele eczematiforme reprezintă, de fapt, un grup de afecțiuni, în care se regăsesc: 

  • dermatita atopică, care poate fi ereditară sau poate apărea pe fondul unei dereglări a sistemului imunitar; 
  • dermatita de contact – o reacție la alergeni sau substanțe iritante, mai frecventă la persoanele cu piele sensibilă; 
  • dermatita seboreică, declanșată de tulburări hormonale, pe fond de stres sau de o ciupercă numită Malassezia. 
  • eczema dishidrotică sau dishidroză, declanșată de stres, transpirație sau alergii; 
  • eczemă numulară, întâlnită mai des la persoanele care suferă de astm; 
  • neurodermatită, declanșată pe fond de stres, anxietate, depresie sau traumele emoționale. 

Psoriazis 

În psoriazis – afecțiune dermatologică cronică, cu mecanism autoimun, ritmul de înmulțire a celulelor din piele este de până la 10 ori mai mare decât în mod obișnuit, iar acest proces accelerat de înnoire modifică atât aspectul, cât și structura pielii, care devine roșie, groasă, solzoasă. Eruptia pe piele în psoriazis  se manifestă cu precădere pe coate, genunchi, partea inferioară a spatelui, scalp și organele genitale. 

Zona/Zoster/Zona Zoster (popular) 

Cunoscută și ca herpes Zoster, este o afecțiune care afectează ganglionii si rădăcinile nervoase şi se manifestă la nivel cutanat printr-o erupție dureroasă, sub formă de vezicule pline cu lichid. Zosterul e provocat de infecția latentă cu virusul varicelo-zosterian, cel care provoacă varicela, boala copilăriei cunoscută ca „vărsat de vânt”. 

Rozaceea 

Afecțiune inflamatorie cronică, pusă pe seama moștenirii genetice, a unei dereglări imunitare sau a unei densități crescute a acarianului Demodex folliculorum, rozaceea se manifestă exclusiv la nivelul feței prin roșeață persistentă și pustule. 

Pitiriazis rozat 

Afecțiune frecventă a pielii care se manifestă printr-o erupție cu pete de culoare roz, scuamoase. Pitiriazisul rozat Gibert nu este contagios, nici periculos și dispare de la sine fără tratament – de obicei, după 6-8 săptămâni. De obicei, erupția pe piele cauzată de pitiriazisul rozat este localizată pe trunchi, brațe și picioare, dar poate poate apărea oriunde pe corp. 

Miliaria 

Bubițele de la căldură, cum este numită popular miliaria, apar din cauza blocării glandelor sudoripare și acumulării transpirației sub piele. Are patru forme, de severitate variată: miliaria cristalină (vezicule mici, transparente, care nu mănâncă și trec repede), miliaria rubra (bubițe roșiatice intens pruriginoase), miliaria pustuloasă (varaianta de rubra cu pustule = vezicule cu conținut galben) și miliaria profundă (umflături ferme, profunde).  

Intertrigo 

Intertrigo sau dermatita intertriginoasă este o afecțiune inflamatorie cauzată de contactul piele pe piele în condiții de căldură excesivă și umiditate. Se manifestă cel mai frecvent sub forma unei eruptii pe piele de culoare roșiatică, prezentă cu predilecție în zonele de pliuri cutanate: cutele gâtului, axile, sub sâni, abdomen, între fese, în zona inghinală, în interiorul coapselor. 

Scabie 

Scabia este o boală de piele contagioasă, provocată de un acarian parazit, Sarcoptes Scabiei, care provoacă erupții cutanate asemănătoare unor coșuri, intens pruriginoase. Cel mai frecvent, scabia apare între degete, la nivelul încheieturii mâinii, pe coate, în zona axilelor, în zona genitală și a feselor, pe talie, sâni, omoplați. 

Dermatomiozită 

Boală autoimună care afectează pielea și mușchii, dermatomiozita se manifestă prin erupții ale pielii de culoare aprinsă, roșu-violacee, și cu textură rugoasă, exprimate pe genunchi, coate, piept, spate și in jurul ochilor. Simptomele cutanate preced de cele mai multe ori, dar nu mereu, slăbiciunea musculară. 

Lupus eritematos sistemic 

In lupusul eritematos sistemic imunitatea țintește în mod eronat propriile țesuturi și organe, inclusiv pielea. Erupțiile cutanate pot apărea pe față – roșeața pe piele sub formă de aripi de fluture, care se întinde pe nas și obraji, este „semnătura” acestei boli. Pe mâini și în zona încheieturilor, de cele mai multe ori sub forma unor pete mari, roșii, circulare, ușor umflate, persistente și simetrice. Erupțiile sunt agravate de expunerea la lumină naturală sau artificială. 

Tinea pedis 

Numită și „piciorul atletului”, tinea pedis este o infecție fungică frecventă la persoanele care transpiră foarte mult în zona picioarelor. Eruptia pe piele se manifestă, de regulă, între degete, prin zone roșiatice, cu scuame și fisuri care dau prurit sau usturime, iar în forma severă pot apărea eroziuni sau ulcerații. Este o boală contagioasă. 

Candidoza pielii 

Este o altă infecție fungică, cauzată de ciuperca Candida, care provoacă pe piele erupții roșii, solzoase și pruriginoase, preponderent în zonele umede ale corpului: sub sâni, în pliurile pielii, în zona genitală. Erupția este însoțită de prurit persistent. 

Infecții virale 

Bolile copilăriei se manifestă sub forma bubițelor roșii, pruriginoase cu febră și stare generală alterată. Câteva exemple sunt reprezentate de: rujeolă sau pojar, varicelă, numită popular vărsat de vânt și în rubeolă (cunoscută ca pojărel). Acestea sunt boli contagioase. 

Tratamentul „iritațiilor” de pe piele 

Tratamentul este stabilit după diagnosticarea cu precizie a afecțiunii care a generat-o. Direcțiile terapeutice depind, așadar, de cauză și pot presupune: 

  • aplicarea de topice antiinflamatoare – cu corticoizi locali, care calmează inflamația și mâncărimea; 
  • administrarea de antifungice, dacă este vorba despre o infecție cauzată de o ciupercă. Pentru creșterea eficienței, se pot combina antifungicele orale și locale; 
  • administrarea de antihistaminice, în cazul unei reacții alergice; 
  • administrarea de antibiotice sau antivirale, în cazul infecțiilor bacteriene sau virale; 
  • imunosupresoare, dacă manifestarea pe piele este un răspuns al sistemului imunitar; 
  • comprimate cu corticosteroizi, dacă simptomele persistă. 

La Dr. Leventer Centre, abordăm terapia „iritației” pe piele și cu ajutorul tehnologiei moderne. În rozacee, de exemplu, folosim laserul vascular PDL și sistemul inovator Stellar M22, cu tehnologie IPL, pentru a trata manifestarea cutanată, iar în cazul eczemelor, terapia cu raze UV ori cu laser. Expertul în sănătatea pielii care te va consulta va stabili necesitatea folosirii aparaturii de ultimă oră din clinica noastră pentru tratamentul problemei tale de sănătate. 

Cum previi „iritația” pe piele. Sfatul dermatologului 

Igiena și precauția sunt arme eficiente. Iată ce măsuri poți lua pentru a preveni „iritațiile” cutanate: 

  • evită factorii declanșatori cunoscuți – alergeni, iritanți; 
  • spală-te pe mâini imediat după ce ai intrat în contact cu un alergen sau iritant cunoscut; 
  • nu împărți obiecte personale (haine, încălțăminte, obiecte desinate igienei, cum sunt prosoapele) cu nimeni, oricât de apropiat ți-ar fi; 
  • folosește săpunuri, detergenți și creme hidratante blânde, hipoalergenice, fără parfum, fara alcool; 
  • evită piscinele care nu par igienizate corect – pot fi surse de infecții virale, bacteriene sau fungice. 
  • Totodată, dacă știi că suferi de o boală autoimună cu manifestare cutanată, urmează întocmai tratamentul prescris de medicul specialist, pentru a preveni erupțiile. 

Pentru alte sfaturi, adaptate problemelor tale de piele, te așteptăm la Dr. Leventer Centre din București. Iar dacă suferi de o „iritație” pe piele care persistă sau se extinde, nu amâna consultația – experții noștri te pot ajuta să o tratezi eficient, scăpându-te de disconfortul pe care-l provoacă. Programează-te și lasă-ne să avem grijă de sănătatea ta. 

0374 415 744 Programare online

Înscrie-te la newsletterul Dr. Leventer Centre pentru a rămâne la curent cu cele mai noi cele mai noi informații, servicii și oferte!

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.