Top

„Cheratoza seboreică este frecvent întâlnită la adulți, mai ales pe trunchi și în zonele de frecare de sub sâni. Pacienții le confundă adesea cu alunițele sau chiar cu tumori de piele și sunt îngrijorați când acestea cresc repede sau se inflamează.” – Dr. Leventer

Cheratoza seboreică reprezintă una dintre cele mai frecvente creșteri necanceroase ale celulelor pielii apărute la adulții înaintați în vârstă. O cheratoză seboreică apare, de obicei, ca o excrescență maro, neagră sau asemeni unei pete ca de bronz pe față, pe piept, pe umeri sau pe spate. Excrescența are un aspect ceros, solzos, ușor înălțat. Cheratozele seboreice nu devin canceroase și nu sunt legate de expunerea la soare, dar pot arăta asemeni cancerului de piele.

Care sunt simptomele cheratozei seboreice?

Cheratoza seboreică:

• are o culoarea ce variază de la brun deschis, la maro sau negru;
• are formă rotundă, ovală sau neregulată;
• este plată sau ușor ridicată, cu o suprafață solzoasă;
• are dimensiuni variate: de la forme mici la peste 2,5 cm;
• poate provoca mâncărime.

Cheratozele seboreice nu sunt, de obicei, dureroase, însă pot fi deranjante în funcție de mărimea și locația lor. Frecarea sau zgârierea lor poate duce la sângerare, umflare și, în unele cazuri, la suprainfectare.

Care sunt cauzele apariției cheratozelor seboreice?

Cauzele exacte ale apariției cheratozelor nu sunt foarte bine cunoscute. În schimb, ele sunt frecvente și, în general, cresc în număr odată cu vârsta. Genele, se pare, că joacă un rol important în prezenta cheratozelor seboreice de la o generație la alta.

Care sunt factorii de risc ai cheratozelor seboreice?

Cheratoza seboreică se poate dezvolta la orice vârstă, dar, în general, sunteți predispuși dacă aveți peste 50 de ani. Așa cum am menționat mai sus, istoricul familial este unul dintre factorii de risc ai acestei afecțiuni.

Cum se poate îndepărta cheratoza seboreică?

La Dr Leventer Centre folosim tratamente ușoare, nedureroase, urmate de vindecare rapidă. Efectuăm tratamentul fie pe leziune, fie pe zone extinse. Atunci când avem îndoieli privind structura leziunii, trimitem piesa de excizie la laboratorul de histopatologie. Pentru leziunile plane, subțiri, recomandăm fie creme, fie proceduri laser, peeling sau dermabraziune.

Motivele pentru care este indicată îndepărtarea cheratozei seboreice

„Vă invit să tratați cheratozele seboreice când sunt mici pentru că se îndepărtează ușor, cele gigant duc la o rănire mare a pielii și o vindecare mai lungă.” – Dr. Leventer

Top

Chistul sebaceu este, de obicei, o nodozitate care se dezvoltă încet și care se poate mișca ușor sub piele. Termenul de “chist sebaceu” se referă, fie la un chist epidermoid, care se formează sub piele, fie la un chist pilar ce provine din foliculii de păr.

Care sunt cauzele apariției unui chist sebaceu?

Chisturile sebacee pot fi cauzate de glandele blocate sau de foliculii de păr umflați în piele. Glandele sebacee sunt săculețe închise care se găsesc sub pielea întregului corp (cu excepția palmelor și tălpilor).Totodată, traumele asupra pielii pot duce și ele la apariția chisturilor sebacee. Uneori, o persoana poate dezvolta mai multe chisturi sebacee pe corp sau pe cap.

Care sunt simptomele unui chist sebaceu?

Principalul simptom al unui chist sebaceu este o umflătură mică sub piele care, de obicei, nu este dureroasa. În unele cazuri, chistul sebaceu se poate inflama și poate deveni sensibil la atingere. Pielea din zona unui chist poate fi roșie și caldă, iar din el ar putea ieși un lichid alb-cenușiu cu aspect brânzos și urât mirositor.

Un chist sebaceu este considerat neobișnuit și posibil suspect dacă:

• are diametru mai mare de 5 cm;
• se reface foarte rapid după ce a fost eliminat;
• are semne de infecție, roșeață, durere și este infectat.

Unde poate apărea un chist sebaceu?

Chisturile sebacee pot apărea, de obicei, pe:

• scalp;
• față;
• gât;
• spate.

Cum se poate evita inflamarea unui chist sebaceu?

Chistul nu trebuie stors pentru că există riscul să se rupă cămașa lui si să se suprainfecteze.

Cum se poate trata chistul sebaceu?

„Chistul sebaceu necesită o operaţie de îndepărtare în anestezie locală. Este mai bine să vă prezentaţi la medic pentru intervenţie înainte ca nodozitatea să se inflameze. Atunci poate fi scoasă uşor, ca un „sâmbure din cireaşă”, îndepărtând chistul în cămaşa care îl înveleşte cu totul. Dacă se sparge spontan, chistul se drenează doar şi este posibil să se refacă.” – Dr. Mihaela Leventer.

Top

Pielea uscată sau xeroza cutanată este frecventă, în special, în cazul adulților mai în vârstă. Aceasta reprezintă, de obicei, o problemă minoră și temporară, însă poate provoca disconfort. Pielea are nevoie de umezeală pentru a rămâne netedă. Pe măsura înaintării în vârstă, menținerea umidității pielii devine din ce în ce mai dificilă.

„Uscăciunea pielii creează o stare de disconfort, mâncărimea și cojirea fină fiind semnele principale pe care pacienții le acuză. Pielea uscată este o piele vulnerabilă și sensibilă.” – Dr. Leventer

Care sunt simptomele xerozei cutanate?

Simptomele xerozei cutanate includ:

• piele uscată, senzație de mâncărime, în special pe brațe și picioare;
• piele care se simte strânsă, mai ales după baie
• piele albă, descuamată;
• roșeață sau iritare;
• crăpături fine pe piele.

Care sunt cauzele apariției xerozei cutanate?

Xeroza cutanată este strâns legată de o deteriorare a stratului protector lipidic al pielii. De obicei, afecțiunea este declanșată de factori de mediu. Următoarele activități pot determina apariția xerozei cutanate:

• curățarea exagerată sau frecarea pielii;
• băile sau dușurile cu apă excesiv de caldă;
• scăldatul în exces;
• umiditatea scăzută din atmosferă;
• iernile reci și uscate;
• deshidratare;
• expunerea la soare timp îndelungat.

„Menopauza la femei accentuează uscăciunea pielii, la fel și îmbătrânirea la bărbați. Există, însă, și cauze legate de o îngrijire defectuoasă, agresiuni care deteriorează filmul hidro-lipidic al pielii. Urme fine de detergent din haine sau straturi de haine groase, toate produc uscăciunea și cojirea pielii.” – Dr. Leventer

Care sunt factorii de risc ai xerozei cutanate?

Xeroza cutanată se manifestă destul de rău în timpul lunilor reci de iarnă, atunci când aerul este foarte uscat și umiditatea este scăzută.

Persoanele în vârstă sunt mai predispuse la dezvoltarea afecțiunii decât cele mai tinere. Pe măsură ce îmbătrânim, glandele sudoripare și glandele sebacee sunt mai puțin active, în principal din cauza modificărilor hormonale. Acest lucru face ca xeroza cutanată să reprezinte o problemă comună pentru persoanele care au 65 de ani sau mai mult. Diabetul este, de asemenea, un factor de risc.

Cum se poate trata xeroza cutanată?

 „Xeroza la nivelul feței accentuează ridarea. Pentru aceasta facem fie tratamente de cosmetică procedurală, fie injectări de acid hialuronic pentru hidratare, fie tratamente de microneedling cu măști hidratante regenerante. Pentru corp recomandăm din paleta noastră de produse dermatocosmetice disponibile în farmacia Centrului sau scriem rețete personalizate pentru pacienții noștri.” – Dr. Leventer

Top

Onicomicoza, cunoscută drept “ciuperca unghiei”, este o afecțiune ce începe prin apariția unei pete albe sau galbene sub vârful unghiei de la mână sau de la picior. Pe măsură ce infecția avansează, onicomicoza poate duce la decolorarea, îngroșarea și fărâmițarea sau ruperea marginii unghiei.

Care sunt simptomele pentru onicomicoză?

Ciuperca unghiei se manifestă prin:

• îngroșarea unghiei;
• albirea unghiei și apoi decolorarea acesteia până la o culoare galben-maronie;
• fragilitatea, fărâmițarea sau ruperea unghiei;
• depozit alb purulent sub unghie;
• formarea unei culori închise provocată de resturile care se formează sub unghii;
• desprinderea lamei unghiale de patul unghial;
• miros ușor neplăcut;
• afectarea, în principal, a unghiilor de la picioare, dar și a unghiilor de la mâini.

Care sunt cauzele apariției onicomicozei?

Acest tip de infecție este cauzată de diferite organisme fungice (ciuperci). Cea mai frecvent întâlnită cauză a apariției onicomicozei este instalarea unui tip de ciupercă numită dermatofit. Totodată, și candida albicans poate provoca infecții ale unghiilor.

Onicomicoza poate apărea la orice vârstă, însă cei mai predispuși sunt adulții mai înaintați în vârstă. Pe măsură ce unghiile cresc și se refac, acestea pot deveni fragile și uscate. Crăpăturile apărute în unghii în acele momente permit accesul ciupercilor.

Alți factori precum scăderea circulației sângelui în picioare și un sistem imunitar slăbit pot, de asemenea, juca un rol important în apariția onicomicozei.

Care sunt factorii de risc pentru onicomicoză?

Printre factorii care pot crește riscul apariției onicomicozei se numără:

• vârsta înaintată care duce la subțierea unghiei;
• fluxul sanguin redus;
• probleme de circulație;
• transpirația abundentă;
• prezența piciorului atletului de mai mult timp;
• plimbarea cu picioarele goale în zone umede (piscine, săli de sport, săli de duș);
• leziuni minore ale pielii sau unghiilor;
• afecțiune a pielii, cum ar fi psoriazisul;
• diabetul zaharat;
• sistemul imunitar slăbit.

Onicomicoza – complicații

În cazul în care se agravează, ciuperca de unghii poate fi foarte dureroasă și poate provoca modificări permanente unghiilor. Acestea se îngroașă, se deformează, devin greu de tăiat, iar uneori se desprind de patul unghial și sunt dureroase. Totodată, aceasta poate duce la alte infecții grave care se răspândesc dincolo de zona unghială spre pielea picioarelor dacă sistemul imunitar este slăbit din cauza medicamentelor, diabetului sau altor afecțiuni.

„Onicomicoza unghială este o poartă de intrare pentru alte bacterii. Infecția prelungită se întinde treptat și la unghiile din jur. Pe lângă aspectul estetic, unghiile sunt greu de tăiat și devin dureroase. Din zonă poate porni o infecție micotică și la piele sau chiar o celulită erizipelatoidă atunci când prin fisuri intră bacterii.” – Dr. Leventer

Cum se poate preveni onicomicoza?

Ciuperca unghiei se poate preveni foarte simplu:

• spălându-vă periodic mâinile și picioarele;
• spălându-vă mâinile după atingerea unghiilor infectate;
• tăindu-vă unghiile drept, uniform;
• dezinfectându-vă fofecuța pentru unghii sau unghiera înainte și după utilizare;
• purtând șosete care absorb transpirația;
• schimbând șosetele pe timpul zilei dacă transpirația picioarelor este abundentă;
• alegând încălțăminte prin care piciorul se poate aerisi;
• aruncându-vă încălțămintea veche sau, în caz contrar, dezinfectând-o înainte de purtare;
• purtând încălțăminte în zonele unde există piscină și în vestiare;
• alegând un salon de manichiură/pedichiură care utilizează unelte sterile;
• renunțând la polish și la unghiile artificiale/false.

 Onicomicoza, tratament

„Pacienții cu un ficat sănătos vor urma o cură medicamentoasă specifică, antimicotică pe o perioadă lungă. Pacienții care nu pot lua medicamente pot urma un tratament local cu laser NdYag sau laser CO2 fracționat până la vindecare. Se face o ședință la 3 săptămâni până când unghia capătă un aspect normal.” – Dr. Leventer

Top

Foliculita este o afecțiune comună a pielii determinată de inflamarea foliculilor piloși (sau pilosebacei), parte din rădăcina firelor de păr. Apare, de regulă, după ce foliculii lezați de bărbierit sau epilare sunt infectați cu bacterii sau fungi, iar cel mai des se face vinovată de apariția foliculitei bacteria Staphylococcus aureus – stafilococul auriu. Foliculita infecțioasă poate fi cauzată de virusuri, iar foliculita neinfecțioasă poate fi cauzată de excesul de sebum. 

Foliculita poate apărea pe orice parte a corpului unde sunt fire de păr, dar cel mai des sunt afectate fața, brațele, picioarele și spatele. Leziunile specifice foliculitei arată ca niște papule, coșuri care pot fi pline cu puroi, pot da mâncărimi și dureri, iar zona devine mai sensibilă. 

Tratamentul foliculitei la Dr. Leventer Centre 

Specialiștii în dermatologie ai Dr. Leventer Centre folosesc cele mai eficiente metode de tratament al foliculitei, adaptate fiecărui pacient în parte. 

După testarea bacteriologică și micologică – necesare unui diagnostic de certitudine, mai ales că foliculita seamănă mult cu acneea, dar și pentru a stabili cauza exactă a afecțiunii -, foliculita poate fi tratată:
– cu soluții aplicate local;
– cu medicamente administrate pe cale orală (antibiotice), în cazurile severe. 

Și prin epilare definitivă poți scăpa de foliculită. Această procedură se face în sezonul rece, când pielea nu este expusă la soare. 

La Dr, Leventer Centre sunt folosite tehnologii moderne, sigure și cu efecte pe termen lung pentru îndepărtarea părului – echipamente medicale cu lumină intens pulsată IPL și lasere pentru epilare, operate de medici specialiști. 

Factori de risc și complicații ale foliculitei 

Oricine poate face foliculită, însă există factori de risc care predispun la această afecțiune:
– boli care reduc rezistența la infecții, cum sunt diabetul, leucemia cronică și infecția HIV;
– alte afecțiuni dermatologice, precum acneea, dermatita atopică; sau hiperhidroza;
– unele tratamente pentru acnee, cum sunt cremele cu steroizi sau antibioticele administrate pe termen lung;
– epilarea, indiferent dacă este folosit un aparat de ras, un aparat care smulge firul de păr sau ceara;
– excesul ponderal;
– îmbrăcămintea care nu permite pielii să respire – haine foarte groase, mănuși de cauciuc, cizme înalte. 

Dacă foliculita este lăsată netratată, infecția se poate răspândi, poate lăsa cicatrici, poate duce la hiperpigmentare sau depigmentare temporară și la afectarea permanentă a foliculilor de păr, care se va solda cu pierderea părului – o problemă, dacă foliculita e localizată la nivelul scalpului. Totodată, foliculita poate provoca intertrigo. 

Gesturi simple pentru a preveni foliculita 

– Zonele predispuse la foliculită trebuie curățate în mod regulat cu apă călduță și săpun delicat, apoi hidratate.
– Nu împărți bureții de spălat și prosoapele cu nimeni.
– Curăță cada înainte de fiecare baie.
– Spală cât mai des hainele, prosoapele, lenjeria de pat.
– Evită hainele strâmte, care nu lasă pielea să respire, și pe cele din materiale dure, care se pot freca de piele și o pot leza.
– Dacă folosești mănuși de cauciuc (la curățenie, de exemplu), spală-le cu săpun și usucă-le între utilizări.
– Dacă obișnuiești să folosești aparatul de ras: folosește numai lame curate și bine ascuțite, pregătește pielea pentru ras înmuind-o cu apă caldă și săpun, folosește întotdeauna gel, loțiune sau spumă de ras și dă cu lama numai în sensul creșterii firului de păr. Nu împrumuta aparatul de ras!
– Dermatologii le recomandă bărbaților cu foliculită facială să ia în considerare să-și lase barbă. Nefiind lezați foliculii piloși, foliculita dispare. 

Scapă de problemele dermatologice cu ajutorul profesioniștilor de la Dr. Leventer Centre. Dacă ai manifestări specifice foliculitei, specialiștii noștri vor face testele necesare unei diagnosticări precise, apoi vor alege pentru tine cel mai eficient tratament pentru foliculită. Solicită o programare.