Boli autoimune cu manifestări cutanate

Top

Boli autoimune cutanate sunt un grup de afecțiuni care apar atunci când sistemul imunitar atacă propriile țesuturi. Pielea este cel mai mare organ al corpului, și reprezintă 16% din greutatea totală. Pielea este formată dintr-un strat exterior (epiderm) care permite corpului să
interacționeze cu mediul înconjurător, prin mecanisme fizico-chimice și stimuli senzoriali. De asemenea, epidermul oferă protecție corpului cu ajutorul celulelor sistemului imunitar. Sistemul imunitar al organismului protejează corpul de bacterii și virusuri. Bolile autoimune cutanate implică însă modificări nu numai ale pielii, ci și a țesuturilor învecinate, produse prin activarea unor anticorpi specifici.

Ce înseamnă un mecanism autoimun?

Sistemul imunitar nu recunoaște unele celule sau țesuturi ca fiind proprii și produce anticorpi care atacă celulele sănătoase ale corpului. Unele boli autoimune țintesc doar un organ, iar altele pot produce efecte sistemice și afectează întregul organism.
Cauza exactă a reacției autoimune este necunoscută. Unele boli autoimune, precum scleroza multiplă sau lupusul, au cauze genetice. Alte boli autoimune sunt favorizate de etnie, sex sau vârstă, iar factorii de mediu au un efect semnificativ asupra dezvoltării acestor boli.

Cum diagnosticăm o boală autoimună pe piele?

Bolile autoimune de piele, sau cele care afectează și pielea, se pot manifesta printr-o varietate de modalități. Simptomele acestora pot fi strict cutanate ca leziuni asemănătoare eczemei, bube, bășici, până la semne sistemice ca de exemplu oboseală, fotosensibilitate etc.
Boli precum dermatomiozita, psoriazisul sau lupusul sunt exemple de boli autoimune care dau primele semne pe piele.

Boli autoimune cu manifestări cutanate

Dermatomiozita

Este o boală autoimună a pielii și a mușchilor, cunoscută drept miopatie inflamatorie idiopatică (fără o cauză cunoscută). La unii pacienți, plămânii pot fi afectați, iar la alții, dermatomiozita poate fi un indicator al prezenței unui cancer. Această boală autoimună poate afecta pacienții la orice vârstă. Primele semne sunt eczeme violente și iritante care apar pe față, pe pielea expusă la soare, și în zona articulațiilor dar și o slăbiciune musculară.
La nivelul pielii din zona superioară a corpului apar zone aspre, rugoase, pete roșii-vineții în jurul ochilor sau benzi de piele roz-vineții pe fețele dorsale ale mâinilor. Deoarece boala afectează și mușchii, apar oboseala, impotența funcțională cu limitarea mișcării și insuficiență respiratorie.

Lupusul

Poate fi localizat doar la piele, ca lupus cronic eritomatos sau poate fi sistemic când afectează întregul organismul. Lupusul cutanat este tratat de către medicul dermatolog. Semne caracteristice sunt petele infiltrate roșii, uneori cu scuame localizate pe față, cu aspect de aripi de
fluture și care apar și se intensifică la expunerea la lumină. Uneori lupusul poate degenera în lupus sistemic, afectând articulații, sistemul cardiovascular, plămânii și creierul.

Psoriazisul

Este o boală autoimună cronică și se manifestă prin pete roșii acoperite de scuame albe de dimensiuni diferite și localizate în special la coate și genunchi. Psoriazisul este o afecțiune cronică cu un mecanism complex. Ea poate alterna perioade de erupții cu perioade de remisii.
Episoadele eruptive sunt adesea declanșate de infecții intercurente, traumatisme ale pielii, stres major sau consumul unor medicamente. Pacienții cu un sistem imunitar slăbit sau compromis, precum pacienții infectați cu HIV sau care urmează/au urmat tratament chimioterapeutic, prezintă un risc mai mare pentru atacuri severe de psoriazis.
Pentru majoritatea bolilor autoimune nu există un tratament curativ care să vindece boala, ci doar tratament care obține remisie. Dermatologul vă poate ajuta să controlați episoadele mai severe, indiferent de manifestare. În cazul apariției unei modificări la nivelul pielii, consultați medicul dermatolog.

Pielea este organul care ne „anunță” prezența unei condiții anormale în organism, iar depistarea precoce a unei afecțiuni sistemice poate ajuta în tratarea sau monitorizarea cu succes a acesteia, fără alte consecințe. Medicul dermatolog va recomanda și un consult de specialitate, în funcție de boala autoimună diagnosticată.

Pentru orice modificare survenită la nivelul pielii, vă așteptăm la un consult dermatologic la clinica Dr. Leventer.

Pitiriazis versicolor – ce este și cum se tratează

Top

Pitiriazis versicolor este o micoză cutanată, des întâlnită care se manifestă prin pete cafenii, în special pe trunchi. Pitiriazisul versicolor are la bază o infecție micotică, ce interferează cu pigmentarea naturală a pielii. Petele provocate de pitiriazis versicolor pot fi inițial mai închise la culoare, ca mai apoi să se decoloreze. Ele au formă de confetti mai mari sau mai mici și ocupă în special umerii și decolteul.

Ce cauzează pitiriazis versicolor?

Pe suprafața pielii noastre trăiesc populații de microorganisme nedăunătoare, cunoscute ca floră saprofită. O parte din aceste microorganisme sunt ciuperci. În anumite momente, aceste microorganisme micotice pot crește necontrolat și provoacă o erupție cutanată caracteristică pentru pitiriazis versicolor. Cel mai des întâlnim acest tip de infecție în zonele cu climat călduros și umed. În ciuda aparenței, cei mai mulți pacienți cu această afecțiune sunt perfect sănătoși și nu au o patologie asociată cu infecția. Ciuperca Malassezia furfur sau Pityrosporum ovale este responsabilă de pitiriazisul versicolor și de producerea mătreții.
Erupția cutanată se poate prezenta în mai multe culori precum maro deschis, roz, sau albicios. Razele solare produc bronzarea pielii și evidențiază mai bine erupția cu pete albicioase. Din acest motiv, pitiriazis versicolor este observat cel mai des după expunerea îndelungată la soare.

Afecțiunea poate recidiva?

Chiar și după ce infecția este tratată și ciuperca dispare din leziuni, petele cutanate rămân în continuare albicioase și își recapătă culoarea  normală după câteva luni. De asemenea, infecția se poate reactiva atunci când sunteți într-un climat cald și umed.
Pitiriazis versicolor apare cel mai frecvent la persoanele tinere, în jurul vârstei de 20-25 de ani, dar pot afecta și vârste mai mature, fiind adesea asociat cu mătreața scalpului. Această afecțiune nu este ereditară. Deși este transmisibilă de la o persoană la alta, transmisia depinde de PH-ul pielii.
Infecția poate fi agravată de purtarea îmbrăcămintei strâmte, care irită zona cutanată. De asemenea, pitiriazisul versicolor poate fi asociat cu transpirația excesivă, dermatita seboreică, sindromul Cushing, tratament imunosupresor, sau malnutriția.

Care sunt simptomele pentru pitiriazis versicolor?

Pitiriazis versicolor se manifestă prin petele roz-cafenii, apoi albicioase care pot fi însoțite de senzația de mâncărime locală, dar și de uscare a pielii. Leziunile sunt de obicei rotunde cu diametru de 5-10 mm și sunt localizate predilect pe toracele posterior, umeri, decolteu.
Diagnosticarea pitiriazisului versicolor se face de către medicul dermatolog, prin examinarea clinică și cu lampa Wood. Lampa detectează anumiți metaboliți micotici care prezintă fluorescență verzuie. În cazuri mai extinse sau severe, medicul poate efectua o biopsie a zonei pentru a putea diferenția diagnosticul de alte afecțiuni patologice.

Cum putem trata pitiriazisul versicolor?

Medicul dermatolog vă poate recomanda opțiuni de tratament local precum șamponare cu ketoconazol, antimicotice precum clotrimazol, fluconazol, miconazol sau alte antifungice. Putem însă preveni apariția pitiriazisului versicolor prin menținerea unei igiene corporale adecvate, evitarea obiectelor de îmbrăcăminte strâmte sau ocluzive din fibre sintetice, precum și prin utilizarea unor produse
antimicotice în mod regulat (precum șamponul antimătreață, sau săpunuri speciale).
Pentru orice modificare la nivelul pielii, fie că e vorba de o aluniță nouă sau pete cutanate, mergeți la un control dermatologic de rutină.

Pielea este primul organ care anunță o problemă de sănătate.

Arsuri solare la ski

Top

Arsuri solare – apar de obicei în sezonul estival, dar pot apărea și în vacanțele la ski de la munte pe timp de iarnă. Deși temperaturile exterioare sunt scăzute, chiar și în zilele înnorate, la altitudine, razele ultraviolete pătrund prin pânza de nori și pot arde pielea expusă. 

De ce ne arde soarele iarna când mergem la ski? 

La altitudinile mari, cum ar fi în vârf de munte, aerul este rarefiat și incapabil să filtreze razele ultraviolete (UV) dăunătoare. Cu cât urcați mai sus, cu atât mai puternice vor fi razele UV. Cu fiecare 1000 m de creștere a altitudinii, suntem cu 10 – 12% mai expuși la radiații. 

Zăpada reflectă lumina și, într-o zi însorită, aceasta poate reflecta până la 85% din radiațiile UV înapoi către noi. În alte cuvinte, razele UV vă pot ataca atât direct, de la soare, cât și indirect de la reflexia pârtiei. 

Radiația UV nu poate fi văzută sau simțită direct, dar este foarte dăunătoare pentru piele. Cu acest gând în minte, este important să ne luăm precauțiile necesare atunci când plecăm în vacanță: 

  1. Evitați soarele atunci când este cel mai puternic. Este un fapt bine cunoscut că razele solare sunt cele mai puternice în miezul zilei, atunci când soarele bate perpendicular pe noi. Purtarea unei căști de ski și a ochelarilor de protecție pot acoperi zone expuse. Însă, chiar și cu acest echipament nu sunteți în întregime protejat de arsuri solare
  2. Folosiți cremă cu protecție solară. Crema cu protecție solară SPF trebuie folosită atunci când avem contact cu razele soarelui. Această cremă cu protecție ar trebui aplicată în fiecare zi în sezonul de vară, dar și în sezonul rece, mai ales la ski. Este recomandată aplicarea cu cel puțin 30 de minute înainte să porniți spre pârtie. Asigurați-vă că fața, gâtul și urechile sunt protejate. Deoarece radiațiile UV se reflectă din zăpadă, puteți să aveți parte de arsuri solare în locuri neobișnuite precum zona bărbiei, gâtului, sau nasului. De asemenea, pielea buzelor este foarte sensibilă la condițiile meteo precum frig sau vânt. Aplicați un balsam de buze cu protecție SPF, iar în cazul în care nu aveți unul la îndemână, puteți folosi și cremă protectoare.

Arsuri solare – cum le recunoaștem?

Efectele dăunătoare ale radiațiilor UV sunt ușor de recunoscut: senzație exagerată de căldură și usturime, cojirea primului strat de piele, sau durere la atingere. Nu uitați că pielea este organul cel mai extins al corpului și funcționează ca o barieră contra mediului exterior. Pielea este prima linie de apărare a sistemului nostru imunitar. Atunci când acesta este compromis, abilitatea de a lupta cu bacteriile sau virușii este compromisă. Razele UV dăunează integrității pielii și implicit, a sistemului imunitar, prin îmbătrânirea pielii sau apariția ridurilor și modificărilor de culoare.

Leziunile repetate ale celulelor pielii, precum în cazul arsurilor solare, pot crește dramatic riscul pentru cancerul de piele. 80% dintre cancerele de piele depistate la nivel mondial sunt cazuri de carcinom, iar numărul pacienților diagnosticați cu această afecțiune este în continuă creștere. În România sunt estimate 45.000 de cazuri noi de carcinom cutanat anual. 

Orice schimbare a pielii observată, indiferent de severitatea sa, trebuie adresată unui medic dermatolog. În cadrul clinicii Dr. Leventer veți regăsi ajutorul de care aveți nevoie în cazul oricărui tip de arsuri solare, a consecințelor acestora sau alte probleme dermatologice pe care le observați. 

Puncte de grăsime sau milia – ce sunt și cum le tratăm

Top

Punctele de grăsime, denumite și milia, sunt acele puncte albe care apar la suprafața pielii fără o cauză anume. Deseori confundate cu coșurile sau cu acneea incipientă, milia sau punctele de grăsime, sunt de fapt chiste umplute cu keratină. Cel mai adesea, punctele de grăsime se intalnesc  la nou-născuți.

Puncte de grăsime – ce sunt și de ce apar

Punctele de grăsime sunt papule mici, de culoare alb-gălbuie, care apar cel mai frecvent în zona feței, îndeosebi în jurul ochilor, nasului sau obrajilor. Aceste puncte de grăsime se găsesc grupate și nu se însoțesc de  inflamație sau de mâncărime. Ele reprezintă de fapt colecții de keratina și de material sebaceu. Keratina este o proteină care se găsește în piele, păr si unghii. În timp ce milia se poate dezvolta la orice vârstă, aceste puncte de grăsime apar predominant la nou născuți dar nu sunt motiv de îngrijorare. De fapt, conform unui studiu publicat în 2017, până la 50% dintre nou născuții sănătoși vor dezvolta puncte de grăsime.Acestea se vor remite în primele săptămâni de viață. 

Există persoane predispuse la a dezvolta mai frecvent milia in timpul vietii, leziunile de acnee putând constitui un factor de risc. Aceasta nu este o regulă, pot apărea puncte de grăsime și la cei care nu se confruntă cu alte probleme dermatologice. Apariția punctelor de grăsime poate fi favorizată de evenimente externe precum arsuri solare sau eczeme.

Punctele de grăsime au o evolutie mai îndelungată comparativ cu leziunile de acnee. În timp ce coșurile vor dispărea în câteva zile, milia poate persista timp de câteva săptămâni sau luni.

Cum diagnosticăm punctele de grăsime?

Diagnosticul leziunilor de milia va fi stabilit de către medicul dermatolog pe baza aspectului clinic și a evoluției acestora. Nu sunt investigații suplimentare.

Cum tratăm punctele de grăsime?

În cele mai multe cazuri, punctele de grăsime nu sunt un motiv de îngrijorare. Dacă, însă, aceste chiste provoacă disconfort sau daca sunt inestetice, pacienții pot opta pentru înlăturarea lor prin tratamente precum crioterapia, administrarea de creme ce conțin retinoizi, dermabraziune, peeling chimic sau chiuretare.

Nu se recomandă stoarcerea punctelor de grasime la domiciliu pentru că ele pot provoca leziuni suplimentare ale pielii.

Există, însă, câteva măsuri ce pot fi luate de pacient pentru îndepărtarea leziunilor superficiale de milia și pentru a preveni apariția altora noi:

  1. Curățați zona afectată zilnic cu un săpun pentru piele sensibilă.
  2. Evitați aplicarea de emoliente grase sau uleiuri la nivelul feței care prin efectul ocluziv, produc obstrucția orificiului glandelor sebacee
  3. Exfoliați zona regulat, fără a exagera cu produsele exfoliante pentru a nu irita pielea.
  4. Folosiți crema cu protecție solară, în toate anotimpurile.
  5. Evitați expunerea prelungită la soare, mai ales în orele de vârf (11:00 – 15:00).

Dacă vă confruntați cu prezența punctelor de grăsime și dacă acestea sunt persistente, vă aștepam la un consult dermatologic la centrul Leventer.

„Piciorul atletului” – ce este și cum poate fi tratat

Top

„Piciorul atletului”, cunoscut în termeni medicali sub denumirea de tinea pedis, reprezintă o infecție fungică a piciorului care apare, de regula, interdigital. Această afecțiune survine la persoanele care transpiră foarte mult în zona picioarelor, din cauza încălțărilor ocluzive pe care le poartă. Din acest motiv, denumirea acestei infecții face referire la sportivi, în contextul hipersudorației și al activității fizice intense.

Care sunt simptomele „piciorului atletului”? 

Afecțiunea se prezintă cel mai adesea sub forma unor zone roșiatice, însoțite de scuame și de fisuri care cauzează senzații de mâncărime sau usturime. Cea mai frecventă localizare este între al 3-lea și al 4-lea deget al piciorului. Mâncărimea persistă în momentul în care este înlăturată încălțămintea. „Piciorul atletului” poate dezvolta eroziuni sau ulcerații cutanate. Formele mai ușoare dar mai extinse ale acestei afecțiuni pot fi confundate cu o simplă eczemă sau cu uscăciunea pielii. Infecția poate interesa unul sau ambele picioare și se poate acompania de afectarea regiunii inghinale, a unghiilor sau a mâinilor.

Care sunt cauzele „piciorului atletului”?

„Piciorul atletului” este o infecție fungică, care se transmite fie prin contact direct, fie mergând cu picioarele neprotejate în medii cu umiditate crescută, precum vestiare sau bazine de înot. Dacă împărțiți cu o persoană contaminată lenjeria de pat, prosoape, șosete sau încălțăminte, aveți un risc ridicat să dezvoltați „piciorul atletului”. Șosetele și încălțămintea umedă, care nu lasă pielea să respire, încurajează creșterea organismelor fungice.

Cum putem preveni „piciorul atletului”?

  1. Asigurăți igiena picioarelor prin spălarea zilnică cu apă și săpun, și uscarea acestora în special între degete unde poate persista umiditatea; 
  2. Spălați lenjeria de pat, șosetele și prosoapele la temperatură ridicată, mai ales în cazul în care aveți istoric de infecții fungice;
  3. Folosiți pudra antifungică în încălțăminte; 
  4. Nu împărțiți cu altcineva șosetele, încălțămintea sau prosoapele; 
  5. Folosiți sandale sau șlapi în zone publice precum zona piscinei, vestiare sau dușuri; 
  6. Purtați șosete din fibre naturale precum bumbacul și lâna pentru a preveni păstrarea umidității;
  7. Schimbați șosetele zilnic sau cel puțin atunci când se umezesc din cauza perspirației;
  8. Alternați perechile de încâlțăminte pentru a permite interiorului sa se usuce între purtări;

Cum se tratează „piciorul atletului”?

Tratamentul are drept scop prevenirea extinderii leziunilor și a unei eventuale suprainfecții bacteriene. În acest sens, se utilizează agenți antifungici topici. În cazurile severe sau non-responsive la tratamentul local, medicul dermatolog va opta pentru administrarea unei medicații antifungice sistemice, în funcție de vârsta și afecțiunile asociate pacientului.

Adresati-va specialiștilor de la centrul „Dr. Leventer” pentru a beneficia de cele mai bune recomandări și terapii pentru pielea dumneavoastră.

Programare online