Top

Legăturile dintre piele și sistemul nervos sunt mult mai complexe decât s-ar bănui în mod obișnuit. Înțelegerea acestor legături, dar și a unor boli de piele cauzate de stres a dus la apariția unui nou domeniu de studiu: psihodermatologia.

„Psihodermatologia este un domeniu care abordează impactul emoțiilor unui individ în raport cu pielea”, spune dr. Karen Mallin, instructor în departamentele de psihiatrie și științe comportamentale și dermatologie și chirurgie cutanată de la Universitatea din Miami.

Experții din domeniu, printre care se numără și dr. Mallin sunt de părere că acest nou domeniu al psihodermatologiei va evolua rapid și asta deoarece dermatologia permite o abordare complementară. Astfel, atunci când unii pacienți prezintă semne ale unor boli dermatologice, medicii dermatologi iau în calcul noi posibilități de tratament care pot include antidepresive, consiliere psihologică sau terapie de relaxare atunci când există indicația că problemele emoționale afectează pielea.

Boli de piele – ce sunt și de ce apar?

Atunci când este vorba despre boli care se dezvoltă pe piele și modul în care acestea pot apărea, trebuie subliniat faptul că există o gamă largă de astfel de afecțiuni, care variază în ceea ce privește severitatea sau simptomele pe care le prezintă.

Unele boli de piele pot avea cauze genetice, în timp ce altele apar din cauza unor tulburări emoționale. Apariția unor astfel de boli de piele cauzate de stres sau ale unor tulburări care duc la auto-mutilare este determinată de legătura dintre piele, sistemul nervos și psihicul uman.

Unele afecțiuni mintale prezintă unele simptome sau complicații de natură dermatologică. Printre care se numără: acnee, eczeme, urticarie, alopecie (căderea părului) sau tricotilomanie (obsesia unei persoane de a-și smulge părul), la care se adaugă tulburări care duc la automutilare.

Astfel de evoluții, care leagă unele boli ale pielii de un dezechilibru emoțional  au dus la elaborarea teoriei organului țintă. Această teorie sugerează că stresul ajunge să fie „concentrat” pe anumite organe. De exemplu, o persoană care suferă de stres ar putea să dezvolte unele boli de piele precum acneea, în timp ce altă persoană care, de asemenea, este afectată de stres ar putea să sufere de ulcer stomacal.

Bolile de piele – simptome principale

Există o gamă largă de boli ale pielii, iar evaluarea impactului pe care tulburările mintale îl au în ceea ce privește apariția și evoluția acestor afecțiuni variază de la caz la caz. Cu toate acestea, cele mai comune simptome care indică faptul că o persoană ar putea suferi de una sau mai multe boli de piele se numără:

• Bubițe de culoare roșie
• Erupții dureroase sau care provoacă mâncărimi
• Piele solzoasă sau aspră
• Ulcere
• Răni deschise sau leziuni
• Pete pe piele
• Modificări ale culorii sau dimensiunii alunițelor
• Schimbarea culorii pielii

Boli de piele pe sistem nervos

Printre cele mai comune boli ale pielii pe sistem nervos se numără:

• Eczemele. Deși cauza acestei boli de piele nu a fost identificată, este știut faptul că stresul poate reprezenta un factor care agravează problemele legate de erupțiile cutanate.
• Psoriazis. Stresul este un factor important în apariția acestei afecțiuni inflamatorii, reducând nivelul de cortizon din corp, principalul agent anti-inflamator.
• Acneea. Perioadele stresante duc la producerea unei cantități mai mari de cortizon, acest hormon face ca glandele din piele să producă mai mult sebum, ceea ce duce la apariția acneei.
• Rozaceea. În cazul acestei afecțiuni, stresul duce la apariția unei bucle de  răspuns, în care stresul legat de aspectul fizic duce la extinderea suprafeței afectate de către iritații și reciproc.
• Ihtioza. În cazul acestei boli de piele, cauzele sunt de natură genetică. Cu toate acestea, stresul poate duce la agravarea simptomelor.
• Vitiligo. Această afecțiune este caracterizată de apariția petelor albe, cauzate de distrugerea celulelor care produc pigmenții pielii. Se crede că stresul emoțional este unul dintre factorii declanșatori ai acestei boli.
• Dermatita seboreică. Această afecțiune reprezintă un răspuns inflamator anormal la o ciupercă prezentă pe pielea noastră. Și în cazul acestei boli de piele stresul este unul dintre factorii asociați cu apariția și agravarea simptomelor prezentate de către pacienți.

De ce cauzează stresul boli pe piele?

În timpul dezvoltării uterine, celulele care formează pielea și creierul sunt derivate din aceleași celule de bază, iar cercetătorii suspectează că acesta reprezintă fundamentul conexiunii dintre acestea două. În timp, problemele care afectează creierul și psihicul au ajuns să se reflecte și la nivelul pielii.

Prevenție și tratament

Din nefericire,  stresul reprezintă o parte constantă a vieții, cu toate acestea, există o serie de măsuri pe care le puteți  adopta pentru a limita efectele acestuia asupra sănătății pielii și psihicului:

• Folosiți produse de protecție și îngrijire a pielii
• Faceți mișcare în mod regulat
• Practicați meditația, exerciții de respirație, yoga sau mindfulness
• Hidratați-vă
• Dormiți 7-8 ore zilnic
• Stabiliți limite în relația cu familia, prietenii sau colegii de muncă
• Apelați la ajutorul celor din jur sau al specialiștilor în momentele tensionate.

Tratamentul diferitelor boli de piele trebuie adaptat în funcție de gravitatea afecțiunii, dar și de particularitățile fiecărui pacient. Din această cauză este recomandat să vă adresați unui medic dermatolog atunci când observați unele simptome care ar putea indica prezența unei boli de piele, acesta fiind cel care poate decide care este tratamentul optim. 

Top

În timpul iernii, emisfera nordică a Pământului se îndepărtează de Soare, iar atmosfera blochează unele raze UV dăunătoare, iar temperaturile încep să scadă. Cu toate acestea, pericolul unor radiații UV nu dispare complet și este necesar să folosiți protecție SPF.

Deși iarna intervalul în care Soarele este pe cer este mai mic și adesea nu îl putem vedea din cauza stratului de nori, pericolul UV persistă. Chiar și prin stratul de nori, unele radiații UV ajung la suprafața Pământului și la pielea dumneavoastră. 

În unele cazuri este posibil ca norii să stea la baza unui efect de intensificare, ducând la creșterea cantității de radiații UV care afectează pielea. Astfel, este important să folosiți protecție solară chiar și în acele zile în care Soarele nu poate fi văzut.

Ce este protecția cu SPF?

SPF sau factorul de protecție solară măsoară cantitatea de energie solară necesară pentru a elimina riscul de apariție a alergiilor și arsurilor solare. O protecție solară cu un SPF de 30, atunci când este utilizată conform instrucțiunilor, împiedică 97% din razele UV, în timp ce SPF 50 blochează 98% din radiațiile UV. 

Este important să ne amintim că, deși SPF-urile mai mari oferă mai multă protecție, acestea nu durează mai mult decât cele cu un număr mai mic, așa că trebuie să le aplicați din nou la fel de des. Crema de protecție solară trebuie reaplicată la 2 ore dacă expunerea la soare este prelungită.

Cât de importantă este protecția SPF pentru piele? 

Atunci când nu folosiți protecție SPF, chiar și o expunere limitată poate provoca daune pielii și este important să rețineți că aceste daune devin, în timp, grave și ireversibile. Și deși pielea are un mecanism natural prin care este apărată de radiații UV, acesta se dovedește insuficient în cazul unei expuneri prelungite.

De ce trebuie folosită protecția SPF iarna?

Razele UV, principala cauză a arsurilor solare, sunt cel mai puternice vara. Cu toate acestea, razele UV vă pot arde și deteriora pielea pe tot parcursul anului, în special la altitudini mari și pe suprafețe reflectorizante precum zăpada sau gheața. 

Zăpada reflectă până la 80% din radiații UV ale Soarelui, astfel încât razele vă lovesc de două ori, crescând în continuare riscul de cancer de piele și îmbătrânire prematură.

Cum vă puteți proteja corect pielea în timpul iernii?

Pentru a vă proteja complet pielea în timpul iernii este indicat să:

• Folosiți cremă SPF 30
• Acoperiți-vă brațele, mâinile și capul
• Folosiți ochelari cu protecție solară
• Evitați bronzul artificial
• Verificați-vă pielea regulat pentru pete sau semne noi

Radiații UV- riscuri pentru piele 

Atunci când vorbim de lumina ultravioletă -radiații UV- este important să știți că aceasta este o formă de radiație electromagnetică care provine de la Soare și de la sursele create de om, de exemplu echipamentele necesare pentru un bronz artificial sau torțele de sudură.

Există, de asemenea, diferite tipuri de radiații UV, în funcție de câtă energie au. Razele UV cu energie ridicată sunt o formă de radiații ionizante. Asta înseamnă că au suficientă energie pentru a îndepărta un electron dintr-un atom sau o moleculă. 

Radiațiile ionizante pot deteriora ADN-ul, genele din celule, ceea ce la rândul său poate duce la cancer. Dar chiar și razele UV cu cea mai mare energie nu pot pătrunde adânc în corp, astfel încât efectul lor principal este asupra pielii.

Majoritatea cancerelor de piele sunt rezultatul expunerii la radiații UV. Atât cancerul de tip carcinom bazocelular cât și cel spinocelular, unele dintre cele mai frecvente tipuri de cancer de piele, tind să apară pe părțile corpului expuse zilnic la lumină, întrucât efectul radiațiilor ultraviolete este cumulativ de-a lungul vieții.

Riscul de melanom, un tip de cancer de piele mai grav, dar mai puțin frecvent, este, de asemenea, legat de expunerea la soare, deși poate nu la fel de puternic. Pe lângă diferite forme de cancer de piele, expunerea la radiații UV fără a folosi protecție solară poate duce și la:

• Arsuri solare
• Îmbătrânirea prematură a pielii
• Probleme de vedere
• Slăbirea sistemului imunitar

Aveți grijă de piele și în timpul iernii, folosiți protecție SPF și nu uitați de examinarea anuală a pielii. Vă așteptăm la Dr. Leventer Centre!

Top

Boli cu transmitere sexuală sau infecții genitale sunt frecvent întâlnite în cuplu. Unele au o simptomatologie mai gălăgioasă la femei iar bărbații sunt purtători sănătoși ai infecției, dar și invers este posibil: bărbații să aibă semne neplăcute și femeile doar să transmită boala. 

Aceste experiențe pot influența negativ viața de cuplu și pot zdruncina încrederea reciprocă. Uneori pot afecta fertilitatea, libidoul sau capacitatea de a avea un act sexual satisfăcător. Alteori duc la efecte mai grave precum imposibilitatea producerii unui urmaș sau chiar apariția unui cancer.

Cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală

Cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală sau infecții genitale întâlnite în cuplu sunt candidoza, herpesul simplex genital, trichomoniaza, gonoreea, condilomatoza genitală dar și altele. 

Candidoza 

Se pare că mai mult de 20% din femei au ciuperca numită Candida Albicans în zona mucoaselor genitale. Candidoza se întâlnește frecvent în cursul sarcinii, dar e prezentă și la femeia activă sau inactivă sexual, precum și la menopauză.

Candidoza la bărbați se întâlnește mai rar și simptomele sunt mai atenuate. Dacă la femeie se manifestă cu mâncărime, secreție vaginală albicioasă brânzoasă și durere la contact sexual, la bărbat poate da senzație de arsură, mâncărime și înroșirea șanțului balanoprepuțial. 

Diagnosticul se stabilește prin examen micologic. Tratamentul se face în cuplu chiar dacă partenerul nu manifestă simptome, și constă în topice anticandidozice sau chiar medicamente administrate pe cale orală. 

Herpesul simplex genital 

Se poate întâlni atât la femeie cât și la bărbat. Este o boală cronică, dată de un virus care produce episoade repetitive de erupție veziculoasă. 

La femeie, adesea în preajma ciclului, apar câteva bășicuțe, grupate, cu localizare fixă, erupția fiind însoțită de jenă dureroasă. Erupția poate fi însoțită și de o mărire a ganglionilor regionali. 

La bărbat are același aspect și aceleași simptome, recidiva fiind adesea determinată de perioadele de oboseală, efort fizic, contact sexual. De altfel, boala se transmite prin contact direct de la o persoană cu erupție recentă la partenerul sexual. 

Infecția cu herpes simplex este prezentă la 1 din 4 femei și la 1 din 5 bărbați. Se întâlnește adesea după vârsta de 30 de ani. Femeia gravidă care prezintă herpes genital are recomandare de naștere prin cezariană din cauza riscului transmiterii infecției la nou născut în cursul travaliului. Pentru a limita riscul infectării, se recomandă abstinența sexuală în perioada de erupție, utilizarea prezervativelor și limitarea contactelor sexuale întâmplătoare. 

Tratamentul antiviral controlează boala doar parțial, ea rămânând ca o afecțiune cronică ce poate recidiva oricând. 

Trichomoniaza 

Este o afecțiune generată de un protozoar, adică un parazit. Boala se manifestă la femeie iar bărbatul, deși o poate transmite, nu are simptome specifice. La femeie se manifestă printr-o secreție fluidă, alb-verzui, urât mirositoare. Femeile cu această afecțiune pot prezenta inflamație la nivelul vaginului și pot acuza jenă dureroasă locală. În această situație, deși bărbatul este aparent sănătos, tratamentul antiparazitar trebuie făcut de ambii parteneri. 

Gonoreea 

Este o infecție genitală dată de o bacterie cunoscută sub numele de gonococ. Afecțiunea produce simptome acute la bărbat, femeia fiind purtătoare sănătoasă. Boala cu transmitere sexuală se manifestă printr-o inflamație acută a uretrei și o secreție alb-lăptoasă, purulentă care pătează lenjeria. De obicei apare cam la 5 zile de la un contact infectant. Uneori se produce umflarea glandului și chiar blocarea lui, atunci când este strâns de țesutul înconjurător, edemul fiind însoțit de durere intensă. 

Femeia purtătoare de gonococ nu are simptome, dar trebuie să facă tratament la fel ca bărbatul, pentru a nu transmite boala mai departe. Tratamentul se face cu antibiotic. 

Vegetații veneriene sau condiloamele acuminate 

Sunt date de virusul papiloamelor umane și se manifestă prin apariția unor negi sau veruci în zona genitală, pe piele sau pe mucoase. Perioada de incubație este lungă, de la contactul infectant pot trece câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar ani. 

Leziunile sunt de obicei asimptomatice. Prezența acestor veruci sau condiloame cu aspect conopidiform este responsabilă de apariția cancerului de col uterin sau cancerului penian, atunci când subtipul viral care produce îmbolnăvirea este oncogen. Este motivul pentru care vaccinul anti HPV se recomandă adolescentelor înainte de a-și începe viața sexuală. La băieții adolescenți care își încep viața sexuală se recomandă utilizarea prezervativelor până la maturitate când intră în viața de cuplu. 

Tratamentul leziunilor vizibile se face prin cauterizare sau tratament local citostatic. 

Boli cu transmitere sexuală sau boli venerice mai sunt și hepatita B, sifilisul, HIV-ul. Pe cale sexuală se mai pot transmite și unele parazitoze precum păduchii genitali sau scabia. Apar o mulțime de probleme când unul sau ambii parteneri din cuplul nu sunt fideli!

Cel mai bun leac pentru evitarea infectării cu unele boli cu transmitere sexuală este alegerea unui partener de încredere, controlul sănătății cuplului, fidelitate în cuplu (care ferește de îmbolnăvire) și, desigur, vizita la medic atunci când apar semne de îmbolnăvire sau există suspiciunea unor boli cu transmitere sexuală. 

Consultul la medicul dermatovenerolog de la Dr. Leventer Centre este recomandat în vederea obținerii unui diagnostic și tratament corect, care apoi trebuie urmat în doi.