Unghie desprinsă de pe patul unghial: cauze și tratament

Top

⚡ Pe scurt

  • Cauza cea mai frecventă este traumatismul sau manichiura ori pedichiura agresivă — în aceste cazuri, desprinderea nu are nicio legătură cu o infecție.
  • Alte cauze posibile: infecția fungică (onicomicoza), psoriazisul unghial, bolile tiroidiene sau anumite medicamente.
  • Fără protecție corectă, spațiul creat sub unghie devine un loc propice pentru infecții secundare, bacteriene sau fungice.
  • Ține unghia tăiată scurt și evită curățarea sub ea — este cel mai simplu gest care sprijină reatașarea naturală.

Cuprins

  1. Ce este onicoliza
  2. Cauze posibile ale onicolizei
  3. Onicoliză sau onicomicoză? O confuzie frecventă
  4. Semnele de alarmă: când mergi la dermatolog
  5. Tratamentul onicolizei, în funcție de cauză
  6. Ce nu trebuie să faci
  7. Întrebări frecvente

Ce este onicoliza

Onicoliza este termenul medical pentru desprinderea lamei unghiale (partea dură, vizibilă a unghiei) de patul unghial, adică de țesutul de dedesubt. Rezultatul este o zonă bine delimitată, alb-opacă, acolo unde unghia nu mai este atașată de piele. De regulă, desprinderea începe de la marginea liberă a unghiei sau din zonele laterale și avansează spre bază.

Important: onicoliza în sine nu este, de obicei, dureroasă. Poate fi idiopatică (fără o cauză externă clară) sau secundară — provocată de traumatisme, de afecțiuni ale pielii, de infecții ale unghiei, de tumori locale sau de boli sistemice. Tocmai această diferență de cauză determină complet tipul de tratament.

Cauze posibile ale onicolizei

1. Traumatism

Lovirea unghiei, purtarea de încălțăminte strâmtă sau presiunea repetată (alergare, drumeții) pot desprinde treptat unghia de patul unghial. Este una dintre cele mai frecvente și mai puțin îngrijorătoare cauze.

2. Manichiură sau pedichiură agresivă

Pilirea excesivă a unghiei naturale, gelul aplicat incorect sau expunerea prelungită la substanțele chimice din produsele de unghii pot slăbi joncțiunea dintre unghie și patul unghial.

3. Infecție fungică (onicomicoză)

Ciuperca unghiei este una dintre cele mai frecvente cauze ale onicolizei, în special la unghiile de la picioare. Infecția afectează progresiv structura unghiei — citește mai multe despre ciuperca unghiei și tratamentul ei.

4. Expunerea prelungită la apă sau la substanțe chimice

Mâinile ținute frecvent în apă, detergenți sau solvenți pot irita zona din jurul unghiei și pot slăbi aderența acesteia.

5. Afecțiuni de piele: psoriazisul

Psoriazisul unghial poate cauza onicoliză, alături de alte modificări, precum depresiuni punctiforme sau îngroșarea unghiei. Detalii în articolul despre psoriazisul unghiilor.

6. Boli sistemice

Afecțiunile tiroidiene, diabetul sau alte boli sistemice pot favoriza onicoliza la mai multe unghii simultan, fără o cauză traumatică evidentă.

7. Medicamente (foto-onicoliză)

Anumite medicamente — tetracicline, retinoizi, antiinflamatoare nesteroidiene — pot sensibiliza unghia la lumină și pot favoriza desprinderea ei după expunerea la soare.

Onicoliză sau onicomicoză? O confuzie frecventă

Cele două sunt adesea confundate, pentru că ambele pot duce la desprinderea unghiei. Diferența ține de mecanism: onicomicoza este o infecție fungică activă, în timp ce onicoliza este, pur și simplu, separarea fizică a unghiei de pat — care poate fi provocată de o infecție fungică, dar și de multe alte cauze care nu se tratează cu antifungice. Diagnosticul corect necesită, de multe ori, examinare dermatoscopică și, dacă există suspiciune de infecție, o probă micologică. Poți citi mai multe despre alte afecțiuni frecvente ale unghiilor și despre cum se diferențiază între ele.

Diferența dintre onicoliză și onicomicoză (ciuperca unghiei)
OnicolizăOnicomicoză (ciuperca unghiei)
Ce esteDesprinderea fizică a unghiei de patInfecție fungică activă a unghiei
CauzăTraumatism, chimică, psoriazis, boli sistemice — sau fungicăCiuperci (dermatofiți, drojdii)
Aspect tipicZonă alb-opacă, unghie altfel normalăUnghie îngroșată, decolorată, sfărâmicioasă
DurereDe regulă absentăDe regulă absentă, până la complicații
TratamentÎn funcție de cauză; antifungicul ajută doar dacă e fungicăAntifungic local sau oral, după confirmare

Semnele de alarmă: când mergi la dermatolog

Deși onicoliza nu este, de regulă, o urgență, se recomandă un consult dermatologic dacă:

  • zona desprinsă devine dureroasă, roșie sau caldă la atingere (semn de infecție secundară);
  • apare puroi sau miros neplăcut sub unghie;
  • fenomenul afectează mai multe unghii simultan, fără o cauză traumatică clară;
  • unghia nu dă semne de reatașare după câteva săptămâni de îngrijire corectă;
  • există și alte simptome generale (oboseală, modificări de greutate, alte semne posibil legate de tiroidă);
  • suspectezi o cauză fungică și vrei confirmarea ei înainte de tratament.

Tratamentul onicolizei, în funcție de cauză

Nu există un tratament universal — abordarea depinde strict de cauza identificată:

  • Cauză traumatică: tăierea scurtă a porțiunii desprinse, pentru a preveni agățarea, și protejarea zonei până la regenerarea completă a unghiei.
  • Cauză fungică: tratament antifungic local sau oral, stabilit după confirmarea infecției — vezi și cum se tratează corect ciuperca unghiei.
  • Cauză chimică sau iritativă: evitarea expunerii la apă și la substanțe iritante, purtarea mănușilor pentru activitățile casnice.
  • Cauză sistemică (tiroidă, diabet): tratamentul afecțiunii de bază, alături de îngrijirea locală a unghiei.
  • Psoriazis unghial: management dermatologic specific, care poate include tratamente topice sau sistemice.

Indiferent de cauză, unghia se reatașează treptat, de la bază spre vârf, pe măsură ce crește. Procesul poate dura câteva luni, în funcție de rata de creștere a unghiei.

Ce nu trebuie să faci cu o unghie desprinsă

  • Nu curăța sub unghia desprinsă — manevra o desprinde și mai mult, în loc să o curețe.
  • Nu forța reatașarea și nu aplica bandaje strânse peste zonă.
  • Nu ascunde onicoliza sub ojă sau sub unghii false, fără diagnostic — poți întârzia tratamentul unei cauze reale (fungice sau sistemice).
  • Nu folosi un antifungic la întâmplare, fără confirmarea unei infecții — dacă mecanismul este altul, tratamentul nu va avea niciun efect.

Întrebări frecvente

Ce este onicoliza?

Onicoliza este desprinderea unghiei de pe patul unghial, vizibilă ca o zonă alb-opacă la nivelul unghiei. Poate fi cauzată de traumatisme, infecții fungice, afecțiuni de piele sau boli sistemice și, de regulă, nu este dureroasă.

Cât durează până se vindecă o unghie desprinsă?

Depinde de cauză și de rata de creștere a unghiei — poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni. Unghia se reatașează treptat, de la bază spre vârf, dacă zona este protejată corespunzător.

Onicoliza este mereu semn de ciupercă a unghiei?

Nu. Onicomicoza (ciuperca unghiei) este doar una dintre cauzele posibile ale onicolizei. Traumatismele, manichiura agresivă, expunerea chimică și bolile sistemice pot produce același efect, fără nicio infecție fungică implicată.

Unghia desprinsă crește la loc?

Da, în majoritatea cazurilor. Porțiunea desprinsă nu se relipește, dar unghia se reatașează pe măsură ce crește, de la bază spre vârf, odată ce cauza este eliminată și zona este îngrijită corect.

Concluzie

O unghie desprinsă de pe patul unghial nu înseamnă automat o problemă gravă, dar nici nu trebuie ignorată complet — mai ales dacă apar semne de infecție sau dacă fenomenul afectează mai multe unghii deodată. Evaluarea dermatologică stabilește cauza reală și evită un tratament la întâmplare, care poate întârzia vindecarea.

La Dr. Leventer Centre, orice modificare a unghiilor este evaluată cu atenție, inclusiv prin dermatoscopie și, la nevoie, prin testare micologică, pentru un diagnostic corect și un plan de tratament potrivit cauzei. Programează o consultație.

Notă: informațiile din acest articol au rol orientativ și nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul se stabilesc de către medicul dermatolog, după evaluarea fiecărui caz în parte.

Mâncărimea scalpului fără mătreață: cauze și tratament

Top

⚡ Pe scurt

  • Cauza cea mai frecventă este pielea uscată a scalpului sau o reacție la produsele de îngrijire a părului — nu mătreața propriu-zisă.
  • Mâncărimea poate apărea și fără nicio leziune vizibilă: din stres, oboseală sau afecțiuni ale nervilor din zona scalpului (dizestezie de scalp).
  • Scărpinatul repetat, chiar și fără mătreață, poate irita suplimentar pielea și poate crește riscul de infecții secundare.
  • Un șampon blând, fără sulfați agresivi, și evitarea apei foarte fierbinți ajută la calmarea rapidă a scalpului sensibil.

Cuprins

  1. De ce poate apărea mâncărimea fără mătreață vizibilă
  2. Cauzele posibile ale mâncărimii de scalp fără mătreață
  3. Cum se diferențiază de dermatita seboreică (mătreața)
  4. Semnele de alarmă: când mergi la dermatolog
  5. Tratament, în funcție de cauză
  6. Ce poți face acasă pentru calmarea scalpului
  7. Întrebări frecvente

De ce poate apărea mâncărimea fără mătreață vizibilă

Mâncărimea (pruritul) și descuamarea (mătreața) sunt două procese diferite, deși de multe ori apar împreună. Din punct de vedere clinic, pruritul de scalp poate fi împărțit în patru categorii: dermatologic (cauzat de o afecțiune a pielii, cu sau fără leziuni vizibile), neuropatic (legat de nervii din zona scalpului), sistemic (o boală generală se manifestă și prin mâncărime la scalp) și psihogen (legat de stres sau de anxietate).

Scalpul poate arăta perfect normal la o privire atentă, iar senzația de mâncărime să existe în continuare. Un studiu pe populația franceză a arătat că această senzație este raportată de aproximativ un sfert dintre adulți.

Important: mâncărimea fără mătreață nu înseamnă că „nu ai nimic”. Faptul că scalpul arată normal nu exclude o cauză reală — de la pielea uscată, până la o sensibilizare a nervilor din zonă. De aceea, senzația persistentă merită luată în serios, chiar și în absența unui semn vizibil.

Cauzele posibile ale mâncărimii de scalp fără mătreață

1. Pielea uscată a scalpului (xeroză)

Lipsa de hidratare a pielii capului, agravată de spălatul frecvent cu apă fierbinte sau cu șampoane agresive, poate produce mâncărime fără nicio descuamare vizibilă — spre deosebire de mătreață, unde descuamarea este semnul central.

2. Dermatita de contact sau reacția la produsele de păr

Un șampon nou, o vopsea sau un gel de păr pot declanșa o reacție iritativă ori alergică, manifestată prin mâncărime, uneori fără roșeață evidentă la început.

3. Foliculită

Inflamația foliculilor de păr, adesea de cauză bacteriană, poate produce mâncărime și sensibilitate localizată, uneori cu mici umflături greu de observat sub păr.

4. Pediculoză (păduchi)

Mai frecventă la copii, infestarea cu păduchi produce mâncărime intensă, în special în zona cefei și în spatele urechilor, fără nicio legătură cu mătreața. Diagnosticul se confirmă prin identificarea păduchilor sau a ouălor (lindini) pe firul de păr.

5. Stresul și oboseala (prurit psihogen)

Perioadele de stres intens pot amplifica senzația de mâncărime la nivelul scalpului, chiar în absența oricărei afecțiuni dermatologice identificabile.

6. Dizestezia de scalp (cauză neurologică)

Este o afecțiune mai puțin cunoscută, în care scalpul are un aspect complet normal la examinare, dar persoana resimte mâncărime, arsură sau furnicături persistente. Este asociată cu sensibilizarea nervilor din zonă și necesită, de regulă, o evaluare mai amănunțită.

7. Forme incipiente de dermatită seboreică sau psoriazis

Uneori, scuamele nu sunt încă vizibile, deși afecțiunea de bază este deja prezentă. În aceste cazuri, mâncărimea poate preceda apariția descuamării cu câteva săptămâni.

Cele patru tipuri de mâncărime a scalpului: dermatologic, neuropatic, sistemic, psihogen

Cum se diferențiază de dermatita seboreică (mătreața)

Dermatita seboreică, cunoscută popular drept mătreață, este cea mai frecventă cauză de mâncărime la nivelul scalpului, dar se manifestă tipic și prin scuame albe sau gălbui, roșeață și, uneori, aspect gras al pielii. Dacă aceste semne lipsesc complet, este mai probabil ca mâncărimea să aibă una dintre cauzele descrise mai sus. Totuși, o formă incipientă de dermatită seboreică poate să nu aibă încă scuame vizibile — motiv pentru care diagnosticul de specialitate rămâne singura metodă sigură de a exclude această cauză.

Mâncărime cu mătreațăMâncărime fără mătreață
Semn vizibilScuame albe/gălbui, uneori roșeațăScalp adesea normal la privire
Cauză frecventăDermatită seboreicăPiele uscată, reacție la produse, stres
Cauze mai rarePsoriazis de scalpDizestezie de scalp, cauze sistemice
Prim pas recomandatȘampon specific; consult dacă persistăȘampon blând; consult dacă persistă peste 2-3 săptămâni

Semnele de alarmă: când mergi la dermatolog

Se recomandă un consult dermatologic dacă:

  • mâncărimea persistă mai mult de 2-3 săptămâni, fără nicio ameliorare;
  • apare cădere de păr asociată cu mâncărimea;
  • observi umflături, roșeață sau răni pe scalp în urma scărpinatului;
  • mâncărimea este intensă noaptea sau îți afectează somnul;
  • suspectezi păduchi sau alte semne de infestare;
  • mâncărimea este însoțită de simptome generale (oboseală, febră, alte modificări ale stării de sănătate).

Tratament, în funcție de cauză

Ca și în alte afecțiuni ale scalpului, tratamentul depinde strict de cauza identificată:

  • Piele uscată: șampoane hidratante, blânde, fără sulfați agresivi, și spălat cu apă călduță.
  • Dermatită de contact: eliminarea produsului suspectat și, la nevoie, tratament topic antiinflamator recomandat de medic.
  • Foliculită: tratament antiseptic sau antibiotic local, stabilit după evaluare.
  • Păduchi: produse pediculicide specifice, aplicate conform indicațiilor, plus pieptănare cu pieptene fin.
  • Stres: tehnici de gestionare a stresului, alături de îngrijire locală calmantă.
  • Dizestezie de scalp: evaluare mai amănunțită, uneori multidisciplinară, pentru identificarea și tratarea cauzei de fond.
  • Formă incipientă de dermatită seboreică sau psoriazis: tratament specific, inițiat cât mai devreme pentru a preveni agravarea. Detalii despre psoriazisul de scalp găsești în articolul dedicat.

Ce să nu faci când te mănâncă scalpul

  • Nu te scărpina insistent — agravează iritația și poate deschide calea unei infecții.
  • Nu schimba des șamponul și produsele de păr până nu identifici cauza; faci diagnosticul mai greu.
  • Nu aplica remedii cu alcool, oțet sau uleiuri esențiale pure direct pe scalp, „ca să treacă mâncărimea”.
  • Nu folosi creme cu cortizon fără recomandare medicală, mai ales pe termen lung.

Ce poți face acasă pentru calmarea scalpului

  • Folosește un șampon blând, fără parfum și fără sulfați agresivi.
  • Evită apa foarte fierbinte la spălarea părului.
  • Nu te scărpina insistent — agravează iritația și crește riscul de infecție.
  • Evită schimbarea frecventă a produselor de păr până identifici cauza.
  • Redu, pe cât posibil, sursele de stres cotidian.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă dacă mă mănâncă scalpul, dar nu am mătreață?

Poate fi vorba despre piele uscată, o reacție la produsele de păr, stres sau, mai rar, o afecțiune neurologică (dizestezie de scalp). Uneori, o formă incipientă de dermatită seboreică nu are încă scuame vizibile.

Poate fi stresul cauza mâncărimii de scalp?

Da. Stresul și oboseala pot amplifica senzația de mâncărime la nivelul scalpului chiar în absența unei afecțiuni dermatologice vizibile — este cunoscut ca prurit psihogen.

Când ar trebui să merg la dermatolog pentru mâncărime de scalp?

Dacă mâncărimea persistă mai mult de 2-3 săptămâni, este însoțită de cădere de păr, apar răni din cauza scărpinatului sau suspectezi păduchi, este momentul pentru un consult de specialitate.

Mâncărimea de scalp fără mătreață poate fi contagioasă?

În majoritatea cazurilor, nu: pielea uscată, reacțiile la produse, stresul și dizestezia de scalp nu se transmit. Excepția principală este pediculoza (păduchii), care este contagioasă și necesită tratament specific.

Concluzie

Mâncărimea scalpului fără mătreață nu este mai puțin reală doar pentru că nu se vede nimic la suprafață — poate avea cauze la fel de variate ca mătreața, de la pielea uscată, până la afecțiuni neurologice mai puțin cunoscute. Evaluarea dermatologică rămâne cel mai sigur mod de a identifica cauza reală și de a evita un tratament la întâmplare.

La Dr. Leventer Centre, orice tip de disconfort la nivelul scalpului este evaluat clinic, inclusiv atunci când pielea pare complet normală la prima vedere. Programează o consultație.

Notă: informațiile din acest articol au rol orientativ și nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul se stabilesc de către medicul dermatolog, după evaluarea fiecărui caz în parte.

Coji pe scalp: ce pot indica și cum se tratează

Top

⚡ Pe scurt

  • „Coji pe scalp” nu înseamnă mereu mătreață — aspectul lor (grosime, aderență, culoare) poate indica dermatită seboreică, psoriazis sau chiar o infecție.
  • Crustele care lipesc mai multe fire de păr între ele, ca niște mănunchiuri, sugerează pitiriazis amiantacea, un tipar de reacție la o afecțiune de fond.
  • Crustele galbene, cu aspect de miere uscată, sunt caracteristice impetigo-ului, o infecție bacteriană contagioasă.
  • Dacă apare și cădere de păr, extindere rapidă a zonei sau lipsă de răspuns la șampoanele obișnuite, este recomandat un consult dermatologic.

Cuprins

  1. De ce contează aspectul cojilor, nu doar prezența lor
  2. Tipuri de coji pe scalp și ce pot indica
  3. Tratament, în funcție de cauză
  4. Ce nu trebuie să faci
  5. Întrebări frecvente
  6. Concluzie

De ce contează aspectul cojilor, nu doar prezența lor

„Coji pe scalp” este un termen popular, care poate descrie fenomene foarte diferite din punct de vedere medical — de la mătreața obișnuită, până la manifestări ale unor afecțiuni care necesită tratament specific. Diferența dintre ele nu ține doar de cât de multe sunt, ci de cum arată: cât de groase sunt, dacă se desprind ușor sau rămân lipite de scalp și de fir, ce culoare au și dacă apar pe fond de piele roșie ori iritată.

Important: nu toate cojile de pe scalp sunt mătreață. Aspectul lor este cel care face diferența — iar identificarea corectă a tiparului este primul pas spre un tratament potrivit cauzei reale.

Tipuri de coji pe scalp și ce pot indica

Cele șase tipuri de coji pe scalp și afecțiunile pe care le pot indica

1. Scuame fine, alb-gri, care se desprind ușor

Este forma clasică de mătreață: celule moarte ale pielii, eliminate în exces, care cad ușor pe umeri. De regulă, nu este însoțită de roșeață semnificativă.

2. Cruste groase, gălbui, grase, aderente la scalp

Acest aspect indică, de obicei, o formă mai severă de dermatită seboreică: cojile nu se desprind ușor, iar pielea de dedesubt este inflamată și lucioasă. Tratamentul specific diferă semnificativ de cel pentru mătreața obișnuită.

3. Plăci albe-argintii, bine delimitate, pe fond de piele roșie

Este aspectul tipic pentru psoriazisul de scalp: scuamele sunt mai groase și mai bine conturate decât în mătreața obișnuită, iar leziunile pot depăși linia părului, spre frunte sau spre ceafă.

4. Cruste groase care înfășoară smocuri de păr

Denumită clinic pitiriazis amiantacea, această formă se caracterizează prin scuame groase, argintii sau gălbui, care înfășoară și lipesc mai multe fire de păr la un loc, ca niște mănunchiuri. Nu este o boală în sine, ci un tipar de reacție a scalpului la o afecțiune de fond — cel mai frecvent psoriazis, dermatită seboreică sau, mai rar, o infecție fungică. Netratată corect, poate duce la căderea temporară a părului în zona afectată.

5. Cruste galbene, cu aspect de miere uscată

Acest aspect este caracteristic pentru impetigo, o infecție bacteriană a pielii, foarte contagioasă. Crustele apar după ruperea unor mici vezicule și se pot extinde rapid, inclusiv prin autoinoculare (scărpinat, atingere). Necesită tratament cu antibiotic local sau, în formele extinse, oral.

6. Cruste asociate cu pete roșii și cădere de păr localizată

Acest tipar sugerează o posibilă infecție fungică a scalpului (tinea capitis), mai frecventă la copii. Este contagioasă și necesită tratament antifungic sistemic, nu doar local.

Tratament, în funcție de cauză

  • Mătreață obișnuită: șampoane cu piritionat de zinc, ketoconazol sau acid salicilic, folosite regulat, conform indicațiilor.
  • Dermatită seboreică severă: tratament topic antiinflamator sau antifungic, prescris de medic.
  • Psoriazis de scalp: tratamente topice specifice, uneori fototerapie sau tratament sistemic, în funcție de severitate.
  • Pitiriazis amiantacea: tratarea afecțiunii de bază (psoriazis, dermatită seboreică), plus produse keratolitice pentru înmuierea și îndepărtarea crustelor.
  • Impetigo: antibiotic topic sau oral, prescris după evaluare.
  • Tinea capitis: tratament antifungic sistemic, obligatoriu prescris de medic.

Ce nu trebuie să faci

Examinare dermatoscopică a scalpului la Dr. Leventer Centre

Ce să nu faci cu o zonă cu coji sau cruste

  • Nu smulge și nu exfolia agresiv crustele — poți leza pielea de dedesubt și poți crește riscul de infecție.
  • Nu folosi șampon antimătreață pentru orice tip de coji, fără diagnostic — în cauzele bacteriene nu are efect, iar în infecțiile fungice ale scalpului nu este suficient folosit singur.
  • Nu ignora crustele care se extind rapid sau care apar la mai mulți membri ai familiei — unele cauze sunt contagioase.
  • Nu amâna consultul dacă apare și cădere de păr — unele forme netratate pot duce la căderea părului, în anumite cazuri definitivă.

Întrebări frecvente

Toate cojile de pe scalp sunt mătreață?

Nu. Aspectul lor — grosime, aderență, culoare — poate indica dermatită seboreică severă, psoriazis, infecție bacteriană sau fungică. Diagnosticul corect necesită, de multe ori, evaluare dermatologică.

Ce înseamnă dacă cojile lipesc firele de păr între ele?

Poate fi vorba despre pitiriazis amiantacea, un tipar de reacție a scalpului la afecțiuni precum psoriazisul sau dermatita seboreică, care necesită tratarea cauzei de bază.

Când trebuie să merg la dermatolog pentru coji pe scalp?

Dacă apar cruste umede sau gălbui, cădere de păr, extindere rapidă a zonei afectate sau lipsa oricărui răspuns la șampoanele obișnuite folosite corect.

Cojile de pe scalp sunt contagioase?

Depinde de cauză. Mătreața, dermatita seboreică și psoriazisul nu sunt contagioase. În schimb, impetigo și infecția fungică a scalpului (tinea capitis) se transmit prin contact direct sau prin obiecte comune, precum piepteni, perne sau căciuli.

Concluzie

Cojile de pe scalp nu sunt toate la fel, iar aspectul lor spune adesea mai mult decât cantitatea. De la mătreața obișnuită, până la afecțiuni care necesită tratament specific — dermatită seboreică severă, psoriazis, infecții bacteriene sau fungice — diferențierea corectă este primul pas spre un tratament eficient.

La Dr. Leventer Centre, orice tip de descuamare sau crustă de la nivelul scalpului este evaluată clinic, pentru un diagnostic corect și un plan de tratament potrivit cauzei reale. Programează o consultație.

Notă: informațiile din acest articol au rol orientativ și nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul se stabilesc de către medicul dermatolog, după evaluarea fiecărui caz în parte.

0374 415 744 Programare online
×

Am deschis Băneasa Tumor Center Hospital, parte din Leventer Medical Group.

Află mai multe aici