Tratament pentru bătături în talpa piciorului

Top

Mergi mult pe jos, ai o încălțăminte incomodă sau ai o problemă de postură care te determină să pășești incorect? Dacă răspunsul este da, este posibil să te confrunți în mod repetat cu apariția bătăturilor în talpă. Deși nu sunt o problemă medicală gravă, bătăturile din talpă pot fi dureroase și incomode, împiedicând mersul normal, moment în care este recomandată o consultație dermatologică. Află mai multe despre tratamentul bătăturilor dureroase de la medicii Dr. Leventer Centre.

De ce apar bătăturile în talpă?

Bătăturile din talpă, care se manifesta sub forma hiperkeratozei (îngroșarea localizată a stratului superficial al pielii) reprezintă zone de piele îngroșată, dure la atingere, care se formează în urma unui suprasolicitări mecanice a zonei respective. Bătăturile apar ca metodă de protecție a pielii și a osului subiacent împotriva acestei suprasolicitări, prin urmare, când vorbim despre tratamentul bătăturilor din talpă, este necesară îndepărtarea sau vindecarea cauzei lor.

Pe lângă o încălțăminte incomodă, care poate provoca și apariția unghiei încarnate, bătăturile în talpă apar și ca efect a:

Unei anomalii a oaselor piciorului (ex: platfus)
Menținerii corpului în poziție verticală pentru un timp îndelungat
Obezității
Piciorului diabetic
Poliartitei reumatoide.

Tratament bătături în talpă – sfatul dermatologului

Tratamentul bătăturilor din talpa piciorului poate începe de acasă, prin aplicarea unor soluții expuse mai jos. Dacă bătăturile din talpă persistă și după acest tratament local, recomandăm vizita la cabinetul de dermatologie. Este posibil să fie necesar un tratament pentru bătături dureroase aplicat de medicul dermatolog.

Pentru extragerea bătăturilor și tratamentul bătăturilor dureroase, poți aplica următoarele soluții acasă:

Înmuierea piciorului în apă caldă, extragerea bătăturilor cu ajutorul unei pietre ponce și hidratarea pielii exfoliate cu cremă.
Folosirea unei creme exfoliante pentru picioare, la sugestia medicului sau farmacistului. Substanța exfoliantă elimină celulele moarte ale pielii care formează bătătura, având ca efect, în timp, extragerea bătăturilor.
Purtarea unor plasturi care conțin acid salicilic sau uree și care exfoliază și protejează bătăturile din talpă în timpul mersului și ajută în procesul de vindecare.

Extragerea bătăturilor din talpă se poate realiza în cabinetul medicului dermatolog, prin folosirea aparaturii medicale adecvate. În cazurile extreme, când astfel de soluții nu duc la extragerea bătăturilor din talpă și vindecarea lor, este posibil să fie nevoie de o intervenție chirurgicală. De aceea este necesară evaluarea și monitorizarea unui medic dermatolog în cazurile în care tratamentul bătăturilor în talpă aplicat acasă nu a avut succes, iar acestea sunt în continuare o sursă de durere.

Cel mai important aspect în tratamentul bătăturilor din talpă este eliminarea cauzei. Astfel, dacă ai o încălțăminte incomodă, renunță la ea. Dacă mergi mult pe jos sau stai prea mult în picioare, corectează aceste comportamente. Dacă suferi de diabet sau ai probleme structurale la oasele piciorului, mergi la o consultație medicală de specialitate.

La Dr. Leventer Centre, medicii dermatologi oferă tratament pentru bătăturile dureroase din talpă în funcție de specificul fiecărui caz. Dacă ai nevoie de atenție medicală sau ai nevoie de ajutor pentru extragerea bătăturilor din talpă, te așteptăm la o programare la Dr. Leventer Centre.

Intertrigo, afecțiune inflamatorie a pielii

Top

Intertrigo sau dermatita intertriginoasă este o afecțiune comună de piele, superficială, inflamatorie, care este cauzată de contactul piele pe piele, atunci când se produce frecarea (de exemplu: în situații de căldură excesivă și umiditate). Intertrigo se manifestă cel mai frecvent sub formă de erupție cutanată de culoare roșiatică.

Cât de periculos este intertrigo?

Din cauza frecării, care produce o deteriorare a pielii și o răzuire a stratului superficial, intervine riscul ca bacteriile sau ciupercile din mediul înconjurător să pătrundă prin aceste breșe și să infecteze pielea. Condițiile de căldură, umezeală și întuneric creează un mediu ideal pentru creșterea și multiplicarea bacteriilor și ciupercilor. Efectul imediat este activarea sistemului imunitar, care declanșează o inflamație secundară și o erupție cutanată de culoare roșie.

În ce zone poate să apară intertrigo?

Intertrigo apare în pliuri. Simplu spus, oriunde două suprafețe de piele se pot atinge și freca în condiții de umezeală. Cele mai frecvente zone de apariție pentru intertrigo sunt:

Cutele gâtului
Axile
Sub sâni
Pe abdomen, mai ales dacă flexia este frecventă
Între fese
În zona inghinală
Interiorul coapselor
Între degete.

Intertrigo poate să apară în același timp în mai multe zone care sunt predispuse la frecare, dar nu se extinde și în zonele unde nu se produce frecarea. În schimb, dacă apare o infecție provocată de intertrigo, aceasta se poate transmuta în orice altă zonă, caz în care este recomandat consultul dermatologic cât mai rapid.

Alături de dermatita de contact, intertrigo este una din cele mai frecvente afecțiuni de piele la bebeluși, deoarece pielea lor este delicată și este mai probabil să aibă pielea umedă din cauza salivarii sau a purtării scutecelor.

Boli de piele care pot declanșa intertrigo

Intertrigo poate apărea ca un efect secundar și pentru o serie de boli de piele, precum:

Infecție cu candida (candidoza)
Eritrasma
Tinea sau dermatofiția
Impetigo
Foliculita
Psoriazis inversat
Dermatită seboreică
Dermatită atopică.

Cum este diagnosticat corect?

Intertrigo poate fi dificil de diagnosticat, din cauză că manifestarea sa cutanată este similară cu cea din multe alte afecțiuni de piele. Pe lângă examenul clinic și anamneza, medicul dermatolog poate solicita, mai ales în cazurile în care există suspiciunea de infecție, o examinare cu lampa Wood sau prelevarea unei mostre de piele, numită biopsie de piele.

Intertrigo, tratament

Intertrigo fără infecție

Principala modalitate de a trata intertrigo care nu a provocat o infecție este menținerea zonei afectate uscate, curate și răcoroase. Uscați bine zona după duș, purtați haine mai largi, vaporoase, din material natural (ex bumbac, in, mătase).

Intertrigo cu infecție

În cazul în care apare o infecție, este necesar un tratament pentru intertrigo prescris de un medic dermatolog. În acest caz, acesta va trebui să determine cauza (ce tip de bacterie sau ciupercă, cu exactitate) care a provocat intertrigo, pentru a oferi un tratament țintit. În acest caz, pentru intertrigo, tratamentul poate consta în cremă antifungică, cremă pe bază de antibiotic sau tratament medicamentos.

În cazul în care suferiți de transpirație abundentă, aveți o boală de piele care se manifestă prin erupție sau observați apariția unei inflamații în pliurile pielii, riscați să suferiți de intertrigo. Pentru un diagnostic clar, sfaturi de prevenție și un tratament adecvat, vă așteptăm la o consultație de dermatologie.

Tot ce trebuie să știi despre verucile genitale

Top

Verucile genitale, cunoscute și ca negi genitali sau condiloame genitale, sunt excrescențe sau bubițe care apar în interiorul sau în exteriorul aparatului genital, atât la femei, cât și la bărbați. Acestea sunt cel mai frecvent cauzate de două tulpini ale virusului HPV (tulpinile 6 și 11) și sunt considerate ca făcând parte din categoria de boli cu transmitere sexuală.

În continuarea articolului, medicul primar în dermatologie, Andreea Stancu, de la Dr. Leventer Centre răspunde la cele mai frecvente întrebări despre verucile genitale.

Verucile genitale provoacă durere?

În general, verucile genitale sunt nedureroase, dar pot fi inconfortabile. Sunt situații în care pot provoca iritare, mâncărime în zona intimă sau chiar sângerare.

Atunci când condiloamele se regăsesc în interiorul aparatului genital (vagin sau uretră) pot provoca o senzație de arsură la urinare.

Verucile genitale sunt același lucru cu herpesul?

Deși sunt similare, verucile genitale și herpesul sunt două afecțiuni diferite. Ambele sunt boli cu transmitere sexuală, care se manifestă prin leziuni sau excrescențe genitale, însă, în cazul herpesului, aceste leziuni sunt de fapt vezicule dureroase, care se transformă ulterior în răni. Ca și cauză, verucile genitale sunt provocate de virusul HPV, în timp ce herpesul este provocat de virusul Herpes Simplex. În plus, herpesul are simptome mai puternice față de veruci, similare pe alocuri cu cele de gripă. De asemenea, poate provoca umflarea nodulilor limfatici, o senzație de arsură sau mâncărime în zona în care urmează să erupă, se manifestă prin vezicule dureroase și pline de lichid și prin senzație de arsură la urinare.

Există tratament pentru veruci genitale?

Este important de menționat faptul că verucile genitale, mai ales dacă prezintă disconfort, pot fi tratate cu succes de către medicul dermato-venerolog, însă, tratamentul nu elimină virusul HPV din organism, motiv pentru care verucile pot să reapară după o perioadă de timp.

Metode de tratament:

Creme care conțin substanțe chimice care dizolvă verucile
Cauterizare
Crioterapie
Terapie cu laser.

La cât timp după infectarea cu HPV apar verucile genitale?

În unele cazuri, verucile genitale pot să apară la câteva săptămâni după contractarea HPV, iar în altele, la câteva luni, sau chiar ani. Sunt situații în care verucile nu prezintă niciun simptom, iar persoana infectată nu are niciun indiciu că ar fi contagioasă. Motiv pentru care consultul medical de rutină, atât ginecologic, cât și dermato-venerologic este recomandat, verucile genitale fiind adeseori diagnosticate accidental.

Verucile genitale pot afecta sarcina?

Dacă o femeie însărcinată are veruci genitale, pe fondul creșterii nivelului hormonal, verucile pot sângera, pot crește sau se pot multiplica. În cazuri foarte rare, virusul HPV poate fi transmis copilului, și poate duce la infecția căilor respiratorii.

Cum pot fi prevenite verucile genitale?

Fiind o boală cu transmitere sexuală, verucile pot fi prevenite prin folosirea de protecție la contactul sexual. De asemenea, prevenția poate fi îndeplinită și prin vaccinarea anti-HPV, controale de rutină pentru bolile cu transmitere sexuală și tratarea acestora la timp.

Dacă suspectezi prezența verucilor genitale, medicii specializați în dermato-venerologie de la Dr. Leventer Centre te pot ajuta în tratarea lor. Te așteptăm la o programare.

Tratament pentru negi genitali la femei și bărbați

Top

Negii genitali (condiloamele) sunt o problemă serioasă pentru că reprezintă o consecință a infecției cu o tulpină HPV. Aceștia apar în urma contactului sexual neprotejat cu o persoană purtătoare a virusului HPV, prin urmare sunt considerați o boală cu transmitere sexuală.

Negii genitali sunt de fapt mici excrescențe de culoarea pielii, care pot fi plate sau cu un aspect care amintește de conopidă, când apar în ciorchine. Unii negi genitali sunt atât de mici, încât nu pot fi observați cu ochiul liber, motiv pentru care este recomandat un consult medical atunci când apare durerea sau mâncărimea în zona genitală.

Negi genitali la femei

Negii genitali la femei sau negii vaginali pot să apară în interiorul sau exteriorul vaginului sau anusului, pe colul uterin sau pe coapse. În cele mai multe cazuri, negii vaginali la femei nu prezintă simptome, însă, în unele cazuri pot provoca mâncărime, senzație de arsură, durere sau pot chiar să sângereze. Ca și la bărbați, negii genitali la femei (negii vaginali) apar în urma contractării virusului HPV, cel mai frecvent a tulpinilor 6 sau 11, care nu prezintă risc cancerigen.

Negi genitali la bărbați

Negii genitali la bărbați pot să apară pe penis, scrot, în interiorul sau în jurul anusului. La bărbați, negii genitali sunt adesea asimptomatici și, în aproape o treime de cazuri, dispar de la sine, după maxim nouă luni de la apariție. Însă, chiar și în aceste condiții, tratamentul activ este recomandat și preferabil, nu numai pentru a grăbi dispariția negilor genitali, dar și pentru a scădea riscul de transmitere.

Negi genitali, tratament dermatologic

Ca și alte afecțiuni genitale, precum candidoza, negii genitali pot fi tratați cu succes și în cabinetul medicului dermatolog. Dr. Alexandra Zota recomandă tratarea negilor genitali, atât la femei cât și la bărbați, chiar și când aceștia nu se manifestă prin simptome deranjante sau nu sunt vizibili cu ochiul liber. Scopul este acela de a ține sub control riscul de transmitere a virusului HPV la alte persoane, de a elimina disconfortul și durerea, atunci când, totuși, sunt prezente, dar și aspectul inestetic.

Atât la femei, cât și la bărbați, negii genitali pot să dispară de la sine, în timp, sau pot să fie îndepărtați de către medicul dermatolog. Însă, este important de reținut faptul că tratamentul negilor genitali nu elimină și tulpina de HPV care a provocat apariția acestora.

La Dr. Leventer Centre, tratamentul negilor genitali constă în prescrierea unor medicamente, proceduri chirurgicale minim invazive sau tratament cu creme.

Tratament chirurgical

Electrocauterizare

Procedură care presupune arderea negilor genitali prin încălzire termică.

Crioterapie

Procedură care înseamnă înghețarea negilor genitali cu azot lichid. Crioterapia poate provoca o senzație de arsură.

Tratament cu laser

În această procedură, un medic dermatolog folosește un fascicul puternic de lumină pentru a distruge negii. Poate provoca durere și iritație.

Excizie chirurgicală

După aplicarea unei anestezii locale, medicul dermatolog va tăia chirurgical negii.

În cabinetele de dermatologie din cadrul Centrului Dr. Leventer, medicii specialiști în sănătatea pielii tratează negii genitali atat prin tratament topic cât și chirurgical. Te așteptăm la o programare pentru a discuta împreună cu un specialist despre tratamentul cel mai potrivit pentru tine.

Condiloamele genitale, cauze și prevenție

Top

Condiloamele genitale sau negii genitali reprezintă o boală cu transmitere sexuală și se manifestă prin apariția unor mici excrescențe de culoarea pielii la nivelul labiei, vaginului, anusului (la femei) sau penisului, scrotului sau anusului (la bărbați).

Cauze de apariție pentru condiloame genitale

Condilomatoza genitală (condiloame genitale) apare în urma infectării cu virusul HPV (cu precădere tulpinile 6/11). Contractarea virusului se face prin contact piele la piele cu o persoană infectată, ceea ce include contactul sexual de orice tip, și în situații mai rare, prin mâini infectate sau transmitere prenatală sau perinatală la copil.

În cele mai multe cazuri, persoanele care au contactat tulpinile 6 sau 11 de HPV nu prezintă condiloame genitale vizibile, însă sunt contagioase. Condilomatoza genitală, în astfel de cazuri, poate fi observată și diagnosticată în timpul unui examen ginecologic sau dermatologic de rutină, cu atât mai mult cu cât condiloamele genitale pot să apară după săptămâni sau ani de când persoana a fost expusă virusului HPV.

Lipsa simptomatologiei imediate și evidente în cazul condilomatozei genitale este unul din motivele pentru care atunci când există suspiciunea unui contact sexual neprotejat, cu potențial de transmitere a unei boli, este necesar un control medical imediat. Chiar dacă HPV-ul nu poate fi tratat, condiloamele genitale sau acuminate pot fi. Iar cunoașterea unui diagnostic de condilomatoza genitală, deci prezența în organism a tulpinilor de HPV poate stopa transmiterea virusului la alte persoane.

Prevenție pentru condiloame genitale

Istoricul de sănătate al partenerului sexual

Evitarea unui contact sexual cu o persoană care este infectată cu HPV 6/11 poate fi dificilă, dacă aceasta nu este conștientă de diagnostic (nu manifestă condiloame genitale). Folosirea prezervativului nu asigură complet protecția împotriva apariției condiloamelor acuminate (HPV), astfel că metoda cea mai concretă de prevenție devine sinceritatea și deschiderea în comunicare față de partener.

În cazul în care suspectezi că ești purtător al virusului HPV, mai ales în prezența condiloamelor genitale, este recomandat un control medical pentru un diagnostic de certitudine.

Vaccin anti-HPV

Pentru prevenirea condiloamelor genitale sunt disponibile două vaccinuri: Gardasil (ajută la prevenirea infecției cu patru tipuri de HPV – 6, 11, 16 și 18-) și Gardasil-9 (pe lângă cele patru tipuri enumerate, ajută la prevenirea infecției cu tulpinile 31, 33, 45, 52 si 58, care sunt cancerigene).

Este important de menționat că vaccinul anti-HPV nu tratează o infecție HPV sau condiloame genitale apărute deja. Vaccinul funcționează preventiv, înainte de posibilitatea de a contracta virusul. Ambele oferă o protecție anti-virală împotriva apariției condiloamelor genitale.

Dacă observi apariția condiloamelor genitale, medicii de la Dr. Leventer Centre pot oferi un diagnostic de certitudine, sfaturi și informații, dar și un tratament pentru ele. Te așteptăm la o programare.

Râia la om: transmitere, simptome și tratament

Top

Râia sau scabia este o afecțiune dermatologică destul de frecventă la om, care afectează peste 130 de milioane de oameni la nivel global. Este cauzată de parazitul Sarcoptes Scabiei care pătrunde în piele unde își depune ouăle, provocând mâncărime severă. La pacienții cu deficit de imunitate, scabia se poate manifesta prin erupții solzoase și apariția unui focar de cruste infestate cu acarieni. Prin fisurile de piele provocate de râie, la om, acarienii determină apariția unor infecții secundare, sepsis sau efecte asupra funcției renale și cardiovasculare.

Semnele de râie apar frecvent pe fese, genunchi, brațe, sâni sau organe genitale, sub formă de vezicule sau mici umflături roșii sau decolorate.

Cum se transmite râia la om?

Râia este considerată o boală cu transmitere sexuală, pentru că una din formele de transmitere este prin contact sexual, însă, nu este singura. Râia este o afecțiune contagioasă, care se transmite la om prin contact fizic de orice natură cu o altă persoană infectată. De asemenea, râia se transmite și prin folosirea în comun cu o persoană infectată a obiectelor din gospodărie (ustensile, lenjerie de pat, prosoape), cabine de duș sau produse cosmetice.

Transmiterea de râie de la om la om se face prin contact fizic direct, care trebuie să dureze cel puțin 10 minute, prin urmare, sunt șanse minime de a contracta boala printr-o strângere de mână sau îmbrățișare. Râia, ca orice altă afecțiune contagioasă, se transmite mai ușor în grupuri și comunități, precum spitale, școli, cămine de bătrâni, etc., unde riscă să provoace focare de infecție.

Tratament râie

Tratamentul pentru râie este prescris de medicul dermatolog, în urma unui examen clinic și a unui diagnostic de certitudine. În cele mai multe cazuri, tratamentul pentru râie constă în aplicarea unei creme sau loțiuni care elimină acarianul Sarcoptes Scabiei și care trebuie aplicată pe tot corpul. Tratamentul trebuie să fie prescris de medic, pentru a fi adecvat și eficient. De asemenea, tratamentul pentru râie trebuie urmat de toate persoanele cu care persoana infectată a intrat în contact.

Tratamentul topic pentru râie

Cremă cu permetrină
Loțiune cu lindan
Loțiune cu crotamiton
Unguent cu sulf
Cremă cu malathion.

Pe lângă acestea, medicul poate recomanda și tratament sistemic cu antihistaminice, antiparazitare, antibiotice sau alte topice precum steroizi topici, loțiune mentolată cu calamină.

Dacă suspectați că ați fi putut contracta râie, vă recomandăm să vă faceți o programare de dermatologie. Râia la om rămâne contagioasă până se aplică tratamentul prescris de medic.

Ce sunt papiloamele, cum arată și cum pot fi tratate

Top

Fără a reprezenta un pericol pentru sănătate, papiloamele vin cu disconfort și compromit aspectul pielii, mai ales când se manifestă la nivelul feței sau în alte zone vizibile. Ele apar ca excrescențe inestetice de culoare pielii sau hiperpigmentate, care se pot dezvolta inclusiv pe pleoape sau, cel mai frecvent, în zone de pliuri cutanate (gât, axile, inghinal). Aceste formațiuni trebuie evaluate de medicul dermatolog pentru diagnosticare certă, excluderea altor afecțiuni cutanate și tratament.

Îndepărtarea lor nu este complicată și nici dureroasă, iar când este efectuată de un specialist, riscul de apariție a cicatricilor este minor. Dacă te confrunți cu această problemă experții în sănătatea pielii de la Dr. Leventer Centre te pot ajuta prompt prin diagnosticare rapidă și tratament imediat.

Vom detalia, mai jos, terapiile folosite pentru eliminarea papiloamelor. Întâi, să vedem însă de ce apar aceste formațiuni, factorii favorizanți, unde apar cu predilecție, care sunt simptomele lor și cum pot fi prevenite.

Ce sunt papiloamele cutanate

Papiloamele sunt tumori benigne ale pielii, de forme și dimensiuni variabile, de culoarea pielii sau maronii. Sunt leziuni pediculate moi, cu dimensiuni variabile, până la 10 mm, unice sau multiple.

În literatura de specialitate acestea sunt regăsite sub următoarele denumiri: acrocordoane, fibroame moi, polipi fibroepiteliali.

De regulă, au tendința să se dezvolte pe zonele de pliuri, precum gât, axile, inghinal, submamar sau pleoape, dar pot apărea și în alte zone ale corpului.

Apar cu predilecție la adulți și la vârstnici și creează probleme de natură estetică, dar și funcțională – în zonele de frecare pot produce iritații și durere, se pot rupe și pot sângera. Sunt probleme care se rezolvă simplu, în cabinetul medicul dermatolog.

De ce apar papiloamele

În prezent nu este cunoscută cauza de apariție a papiloamelor, însă în literatura de specialitate au fost incriminați mai mulți factori favorizanți posibili: iritația cauzată de frecarea pielii pe piele la nivelul pliurilor cutanate; niveluri crescute de factor de creștere, în mod particular pe perioada sarcinii sau in acromegalie; rezistența la insulină; virusul HPV.

Există peste 170 de subtipuri de HPV, iar trei dintre acestea, 6, 7 și 11, asociate cu papiloamele, sunt considerate subtipuri cu risc scăzut oncogen, care provoacă doar leziuni benigne.

HPV cauzează apariția acestor formațiuni aproape oriunde în corp unde există epiteliu scuamos stratificat: piele, conjunctivă, orofaringe, laringe și traheea superioară, organe genitale.

Tipuri de papiloame

Papiloamele pot avea baza de implantare la nivelul pielii mai mică decât tumora, reprezentând structuri exofitice, pediculate sau pot avea baza de implantare de aceleași dimensiuni ca tumora, reprezentând structuri sesile. Uneori, cele din urma pot fi mai dificil de diagnosticat, necesitând biopsie si examen histopatologic pentru a le diferenția de eventuale tumori anexiale.

Papiloamele exofitice sunt cele apărute la suprafața pielii, proeminente și perfect vizibile. Pot fi filiforme sau pediculate cu manifestare predilectă pe față și în zonele cu pliuri.

Reprezintă cel mai frecvent tip de papiloame diagnosticate și tratate de medicii dermatologi. Majoritatea pacienților invocă cauze estetice când se prezintă la cabinet, însă multe din aceste excrescente creează și disconfort, iritație, durere.

În ce zone de pe corp pot crește papiloame

Papiloamele se pot manifesta aproape oriunde pe corp, însă apar cu predilecție în zonele cu pliuri.

Iată care sunt caracteristicile papiloamelor din fiecare zonă unde apar:

Papiloame pe față

Sunt de tip filiform (alungite și subțiri), au culoarea pielii și cresc până la câțiva milimetri în lungime. Cel mai frecvent sunt localizate pe pleoape. Deși sunt benigne, aceste formațiuni prezintă disconfort din punct de vedere estetic, iar dacă se află la marginea pleoapelor și cresc prea mari, pot afecta vederea.

Papiloame pe gât

Papiloamele pe gât sunt foarte des întâlnite. Acestea au aspect pediculat, consistență moale, sunt de culoarea pielii și pot crește până la 1 cm sau chiar mai mult. Localizarea e problematică din cauză că pot veni în contact cu haine și bijuterii (gulerele cămășilor, coliere). Prin frecare este iritată pielea, local, producând disconfort sau chiar durere, factori favorizanți posibili pentru apariția de papiloame noi.

În zona axilei

Excrescențele apărute în zona axilei sunt identice cu papiloamele de pe gât: filiforme și pediculate, de culoarea pielii și lungi de până la 1 cm sau mai mult. Și axila este o zonă de fricțiune, iar formațiunile localizate aici se irită ușor nu doar la contactul cu hainele, ci și prin mișcările brațului sau din cauza transpirației.

Submamar

Papiloamele care apar sub sâni, o altă zonă predispusă la fricțiune și umiditate, sunt tot de tip acrocordon – moi, de culoarea pielii și cu potențial de a crește peste 1 cm. Sutienul le poate irita și leza, provocând nu doar disconfort, ci, uneori, sângerări și chiar infecții locale.

Papiloame genitale

Papiloamele genitale se mai numesc condiloame acuminate sau veruci ano-genitale și arată diferit de cele apărute pe față, gât sau în alte părți ale corpului. Exprimate pe pielea și mucoasele din zona genitală și anală, acestea au, de regulă, un aspect conopidiform. La femei, pot crește pe vulvă, pe pereții vaginului, în zona dintre vagin și anus, pe canalul anal și pe colul uterin, iar la bărbați, pe gland sau pe teaca penisului, pe scrot sau pe anus.

Aceste formațiuni benigne se iau prin contact sexual, iar în cazul femeilor, prezența unor astfel de leziuni are risc oncologic, de aceea, se recomandă efectuarea testului Babeș-Papanicolau cu tipaj viral.

Poze care te vor ajuta să recunoști un papilom

Nu încurajăm autodiagnosticarea, dar considerăm necesar să-ți furnizăm informații complete despre problemele dermatologice pe care le abordăm. De aceea, te ajutăm să identifici afecțiunea despre care vorbim și cu ajutorul pozelor.

După ce compari leziunile pielii cu care te confrunți cu aceste imagini, te așteptăm la Dr. Leventer Centre pentru diagnosticul de certitudine și tratamentul papiloamelor. Experții în sănătatea pielii din clinica noastră au pentru tine soluțiile terapeutice optime.

medic ce analizeaza un papilom cu ajutorul lupei

Factorii de risc în cazul papiloamelor

Apariția și înmulțirea acestor fibroame sunt favorizate de o serie de factori, dintre care unii pot fi controlați și evitați, iar alții nu:

vârsta înaintată

iritația cauzată de frecarea pielii pe piele la nivelul pliurilor cutanate

nivelurile crescute de factor de creștere, în mod particular pe perioada sarcinii sau in acromegalie

rezistența la insulină, diabetul zaharat de tip 2

obezitatea

virusul HPV

Simptomele papiloamelor

Majoritatea formațiunilor – cele exprimate pe față, în zona axilelor sau submamar, papiloamele pe gât – nu produc simptome, în afara celor caracteristice inflamației și iritației rezultate din frecarea pielii pe piele sau contactul cu haine și bijuterii.

În schimb, condiloamele (papiloamele genitale) provoacă mâncărime și disconfort și pot da o senzație de arsură, dacă sunt iritate de lenjeria intimă. Pot fi dureroase, mai ales dacă sunt traumatizate sau inflamate, și pot sângera în timpul actului sexual. Din cauza disconfortului pronunțat, al riscului de infecție și al celui de transmitere la alte persoane, pe cale sexuală, recomandăm tratamentul neîntârziat. Localizarea nu le face mai greu tratabile, așadar, nu amâna vizita la dermatolog, dacă te confrunți cu astfel de leziun.

Diagnosticul papiloamelor

Pentru că pot fi confundate cu alunițele (sunt persoane care chiar le numesc alunițe care atârnă), cu molluscum contagiosum sau cu neurofibromul, papiloamele trebuie diagnosticate de un medic dermatolog. Prin simpla examinare clinică, un expert în sănătatea pielii poate diferenția aceste excrescențe benigne de alte probleme cutanate.

Dacă consideră necesar, medicul poate analiza leziunea cu ajutorul dermatoscopului sau poate solicita o biopsie. La Dr. Leventer, această analiză poate fi efectuată rapid în laboratorul propriu, primul laborator dedicat exclusiv afecțiunilor pielii din țară.

Tratamentul papiloamelor

Tratamentul papiloamelor este simplu, nedureros și nu lasă urme. De obicei, leziunile se cauterizează, iar cele considerate suspecte de medic sunt excizate și trimise pentru verificare la laboratorul de histopatologie din cadrul Dr. Leventer Centre.

Iată care sunt metodele de tratament pentru aceste tumori benigne:

Cauterizare

Cauterizarea este o procedură simplă și non-invazivă, care presupune eliminarea leziunii prin radiofrecvență, cu ajutorul unui radiocauter. Durează câteva minute și se face sub anestezie locală, pentru a fi complet lipsită de durere. Procedura este fină, distrugerea celulară e minimă, vindecarea este rapidă și fără cicatrici, iar restricțiile post-procedură sunt minore: evitarea, pentru câteva zile, a mersului la piscină/ bazin sau solar, și evitarea udării zonei tratate la duș.

Excizie shave

Este o metodă de tratament care presupune tăierea precisă a leziunii la nivelul pielii. Această procedură este aleasă atunci când leziunea e considerată suspectă și este urmată de trimiterea probei către laborator, pentru examen histopatologic. Analiza histopatologică este esențială pentru a confirma natura benignă a papilomului. Excizia shave este minim-invazivă și asigură o vindecare rapidă.

Crioterapie

O altă metodă de tratament pentru papiloame este crioterapia, care presupune aplicarea de azot lichid pe țesut, pentru distrugerea excrescenței cutanate prin înghețare. Este o procedură simplă, rapidă, sigură, lipsită de durere, care nu presupune sângerare. Vindecarea după crioterapie este rapidă și fără cicatrici.

Te așteptăm la Dr. Leventer Centre din București pentru a trata eficient papiloamele și a reda pielii tale aspectul sănătos. Programează-te acum, pentru a beneficia cât mai repede de expertiza echipei noastre de dermatologi.

Întrebări frecvente

Cum poate fi prevenită apariția papiloamelor?

În primul rând, prin vaccinarea anti-HPV, pentru că virusul papiloma uman este principala cauză a acestor formațiuni cutanate. Apoi, prin evitarea contactului direct cu persoane care au astfel de excrescențe, prin protejarea corectă în timpul contactelor sexuale și prin evitarea locurilor de unde pot fi contractate ușor boli virale – piscine/ bazine, saune.

Cât de periculoase sunt papiloamele?

În afara papiloamelor genitale (condiloame), a căror prezență poate semnala riscul unei boli oncologice, acestea sunt benigne, singura rațiune a îndepărtării lor fiind cea estetică.

Sunt contagioase papiloamele?

Da, sunt contagioase, ca orice afecțiune de natură virală. De aceea nu este recomandat contactul direct cu persoane care au astfel de leziuni.

Pot să tratez papilomul acasă?

Nu recomandăm acest lucru. Siguranța că ai de-a face cu un papilom o poți avea numai după confirmarea unui medic. Altfel, riști să tratezi cu azot lichid un alt tip de formațiune cutanată și să faci mai mult rău decât bine.

Care dintre terapii este mai eficientă?

Toate sunt eficiente, diferă doar modalitatea de distrugere a formațiunii cutanate. Și toate sunt lipsite de durere.

Teste pentru diagnosticarea cancerului de piele

Top

Când vine vorba de cancerul de piele, la nivel de detectare, putem vorbi despre teste de screening sau de prevenție sau teste de diagnosticare. Cele mai frecvente tipuri de cancer de piele sunt carcinomul bazocelular, carcinomul scuamocelular și melanomul. Cancerul de piele de tip carcinom are o evoluție mai lentă și este vindecabil dacă este identificat din timp, însă poate duce la mutilarea țesutului și necesită reconstrucții plastice complexe. Melanomul, în schimb, este un cancer agresiv, care, neidentificat și tratat în stadiu incipent, poate pune în pericol viața.

Test cancer de piele – screening

Screening-ul cancerului de piele constă într-un examen al pielii, care trebuie realizat frecvent de tine și periodic de către medicul dermatolog. Prima etapă de „test de cancer de piele ” – screening-ul alunițelor, verifică pielea la nivel de alunițe, semne, leziuni care au caracteristici neobișnuite (culoare, dimensiune, formă sau textură), fie prin dermatoscopie sau prin analiza cu aparatul FotoFinder, în funcție de recomandarea medicului dermatolog.

Un screening al pielii poate ajuta la depistarea cancerului în stadiile sale incipiente, când este mai ușor de tratat.

Test cancer de piele

Biopsia de piele

Singura metodă de stabilire a unui diagnostic de certitudine, care poate fi supra-numită în termeni populari test de cancer de piele, este biopsia cutanată.

Este o procedură chirurgicală minoră în care fie o parte sau toată leziunea suspectă este îndepărtată, astfel încât să poată fi studiată la microscop. Biopsia de piele se realizează după administrarea anesteziei locale și permite medicului dermatolog să determine tipul de cancer de piele, stadiul și gradul de risc pe care acesta îl are să se răspândească în alte părți ale corpului.

Cancerul de piele de tip carcinom poate fi tratat prin microchirurgia Mohs.

Biopsie shave

În cazul acestui tip de test pentru cancer de piele, medicul rade straturile superioare ale pielii cu o lamă chirurgicală mică.

Biopsie Punch

Pentru acest tip de test de cancer de piele, medicul folosește un instrument care arată ca o tăietură rotundă pentru prăjituri pentru a îndepărta o probă mai adâncă de țesut. Medicul rotește instrumentul de biopsie Punch pe piele până când trece prin toate straturile pielii. Proba este îndepărtată și marginile locului de biopsie sunt adesea cusute împreună.

Biopsie prin excizie

Pentru a examina o tumoră care s-ar fi putut dezvolta în straturi mai profunde ale pielii, medicul poate utiliza o excizie.

Pentru liniștea ta și a celor dragi, îți recomandăm controlul periodic, iar dacă este nevoie, specialiștii Dr. Leventer Centre îți vor recomanda varianta de test de cancer de piele potrivită problemei tale.