Top

Dermatita herpetiformă sau boala Duhring-Brocq este o afecțiune cutanată inflamatorie asociată cu intoleranța la gluten. Numele afecțiunii este dat de asemănarea erupțiilor care apar la manifestare cu cele ale herpesului. Însă, dermatita herpetiformă nu este cauzată de virusul herpetic.

Ce este dermatita herpetiformă?

Dermatita herpetiformă este o boală cronică de piele, cu mecanism autoimun, care afectează oamenii mai ales la vârsta maturității. Acest tip de dermatită seamănă cu erupția de herpes pentru că se manifestă prin multiple bășicuțe, dar este mult mai extinsă. Afecțiunea nu este contagioasă și se asociază cu intoleranța la gluten (boala celiacă).

Studiile arată că 10 % din persoanele care sunt diagnosticate cu boala celiacă dezvoltă și dermatită herpetiformă. Regăsim glutenul în cereale precum grâu, orz, ovăz sau secară. În cazul persoanelor care au intoleranță la gluten, aceste cereale produc o serie de reacții imunologice cu efecte asupra sistemului digestiv și asupra pielii.

Cauzele dermatitei herpetiforme

Acest tip de dermatită este provocat de producerea unui autoantigen asemănător cu cel din boala celiacă și depunerea de imunoglobulina IgA în derm. Această reacție produce inflamație, apariția bubelor și prurit.

Deși în cazul bolii celiace, femeile reprezintă un procent mai mare în diagnosticare, dermatita herpetiformă este mai prezentă la bărbați.

Cum se manifestă dermatita herpetiformă?

Boala se manifestă printr-o erupție de bășicuțe pline cu un lichid clar, grupate pe placarde eritematoase și diseminate mai ales pe brațe, umeri și trunchi. Erupția se poate întinde și pe membrele inferioare, iar leziunile sunt intens pruriginoase. Senzația de mâncărime este foarte intensă și duce adesea la rănirea pielii prin scărpinat. Pruritul intens este provocat de anticorpii care circulă în sânge. Boala are perioade eruptive și perioade de reducere a erupției. Episoadele alternante par să fie legate de consumul de gluten.

Dermatita herpetiformă poate fi asociată și cu alte afecțiuni precum tiroidita, lupusul, vitiligo, miastenia gravis sau diabetul zaharat insulinodependent.

Care sunt complicațiile provocate de dermatita herpetiformă?

Mai ales în cazul în care pacientul care se prezintă cu dermatită herpetiformă are și boala celiacă, acesta poate să dezvolte și:

● Cheilită angulară
● Piele uscată
● Deformități la nivelul unghiilor
● Probleme dentare: subțierea smalțului
● Probleme neurologice: ataxie (pierderea balansului)
● Probleme cardiologice: cardiomiopatie

Cum se diagnostichează?

În dermatologie se întâlnesc mai multe afecțiuni buloase care trebuie diferențiate între ele. Pentru siguranța diagnosticului este necesară recoltarea unei biopsii și a unei piese pentru imunofluorescența directă. Ambele piese se recoltează deodată. Diagnosticul trebuie apoi completat cu investigații pentru boala celiacă. În vederea tratamentului sunt necesare și analize de sânge.

Tratament pentru dermatita herpetiformă

Pacientul cu dermatită herpetiformă va trebui să-și schimbe dieta și să renunțe la gluten (alimente făinoase). Din fericire, în acest moment în magazinele alimentare există raioane de produse fără gluten. Astfel, chiar și pâinea, un produs specific cerealelor, poate fi înlocuită. De asemenea, unele restaurante oferă acum meniuri fără gluten. Aceste exemple demonstrează cât de importantă este dieta corectă în cazul persoanelor afectate de intoleranța la gluten. Totodată, pacienții care suferă de acest tip de dermatită, sunt sfătuiți să evite sarea iodată și alte alimente care conțin iod.

În cazul tratamentului medicamentos, medicul dermatolog va administra un medicament dedicat acestei afecțiuni care poate controla erupția. Deoarece medicamentul poate provoca anemie, pacienții aflați sub tratament rămân în monitorizare cronică. Există mai multe scheme de tratament disponibile pentru această boală, dar trebuie alese în funcție de particularitățile cazului.

Deoarece afecțiunea se poate asocia și cu alte afecțiuni ale pielii, pacienții trebuie să rămână în observația medicului curant care va recomanda ritmul optim pentru controale.

Dacă aveți o erupție suspectă la nivelul pielii care poate părea că este dermatită herpetiformă și pruritul este atât de intens încât vă afectează viața de zi cu zi, vă așteptăm la Dr. Leventer Centre, unde tratăm orice afecțiune a pielii.

Top

Top

Vergeturi, albe sau roșii, găsim pe orice tip de piele, atât la femei, cât și la bărbați, dacă aceasta a fost supusă unui proces de extindere. Vergeturile apar cel mai frecvent la pubertate, în urma creșterii sau pierderii în greutate, în urma creșterii bruște în înălțime (asociată cu pubertatea) și în timpul sarcinii. În cazul femeilor însărcinate, cel puțin 50% dintre acestea dezvoltă vergeturi ca urmare a sarcinii.

Ce sunt vergeturile?

Vergeturile sunt striuri roz vineții sau alb sidefate, apărute pe piele datorită fragmentării țesutului elastic și a fibrelor de colagen din derm. Pielea se aseamănă cu un elastic în care firele de cauciuc din interior s-au rupt pe alocuri, dar materialul care le învelește a rămas intact.

Vergeturile reprezintă o lipsă de elasticitate a pielii la forța care întinde pielea din interior sau exterior. Din punct de vedere al structurii cutanate, vergetura este considerată o cicatrice dermică peste care epidermul atârnă flasc.
Vergeturile afectează atât sexul feminin cât și cel masculin.

Vergeturi – cum apar și unde se localizează

● Apar vergeturi în perioada de creștere rapidă din pubertate și adolescență atât la fete cât și la băieți. Dacă la fetițe vergeturile apar mai ales pe sâni și pe coapse, la băieți ele se înșiră în linii paralele de-a lungul șirei spinării.
● Vergeturi mai apar în perioada de sarcină la nivelul abdomenului dar și pe brațe, coapse sau sâni.
● Întâlnim vergeturi roșii în unele afecțiuni endocrinologice precum sindromul Cushing, dar și în urma unor tratamente cortizonice generale sau locale, pe perioade lungi.
● Creșterea masei corporale cauzată de obezitate, mai ales în copilărie, poate fi însoțită de apariția vergeturilor.
● Unele sporturi predispun la apariția vergeturilor, ca de exemplu călăria sau stretching.
● Masajul puternic poate zdrobi structura elastică a pielii și poate să producă vergeturi.
● Cele mai afectate zone sunt coapsele externe și interne, sânii, abdomenul inferior, brațele pe fața internă.

Tipuri de vergeturi

Vergeturile pot fi de 2 feluri: roșii și albe. În primă fază, imediat după ruperea stratului de colagen, apar sub formă de linii roșii, fibrele fiind încă inflamate în urma fragmentării. În a doua fază, când inflamația dispare, devin albe sidefii.

Vergeturi roșii:

● apar primele și, de obicei, au mai puțin de un an;
● sunt mai ușor de tratat deoarece sunt la debut;
● sunt active și se întind;
● apar atunci când pielea are o suferință endocrinologică sau când se întinde rapid;
● sunt încrețite și au striații;
● de-a lungul timpului, culoarea roșiatică a acestora devine maronie sau violet, pentru ca
mai apoi acestea să se transforme în dungi albe (vergeturi albe);

Vergeturi albe:

● sunt lipsite de pigment și au un aspect alb sidefiu;
● au un aspect cicatricial;
● durează toată viața;

Cum se previne apariția vergeturilor?

În perioada de creștere și în perioada de sarcină se recomandă utilizarea unor creme emoliente, hidratante, care să îmbunătățească cimentul intercelular și să permită mai ușor întinderea pielii.
În farmacii se găsesc numeroase creme anticelulitice dermatocosmetice care se recomandă în scop preventiv. Ele pot fi folosite și de femeia gravidă fără risc.

Se contraindică utilizarea cremelor cortizonice pe suprafețe mari de piele și perioade lungi, chiar dacă sunt folosite intermitent pentru că acestea favorizează atrofia pielii și instalarea vergeturilor roșii. Astfel de tratamente se folosesc adesea în dermatita atopică și ele ar trebui limitate.

Părinții trebuie să fie atenți cu creșterea în greutate a copiilor și cu sporturile care produc vergeturi. Adesea, vergeturile produse la creșterea în greutate se observă mai bine când se pierd kilogramele, așa cum se întâmplă în sarcină. Deci atenție la fluctuația de greutate!
Se contraindică masajul pe zona afectată, indiferent dacă este făcut manual sau cu un aparat.

Tratament pentru vergeturi

Tratamentul vergeturilor nu este total, adică nu se poate aduce pielea la aspectul perfect neted, dar se pot obține ameliorări semnificative.
Din punct de vedere dermatologic, structura deteriorată poate fi reparată prin folosirea pe perioadă lungă, de peste 6 săptămâni a cremelor pe bază de retinoizi.

Aceste creme determină densificarea fibrelor de colagen și apariția fibroblastelor care regenerează învelișul cutanat. Aceste creme nu pot fi folosite de femeia gravidă. Un defect major al acestor produse este că generează înroșirea și iritarea pielii pe zona pe care se aplică.

Vergeturile roșii

Vergeturile roșii pot fi decolorate cu laserul vascular Multiplex sau aparatele care folosesc lumină intens pulsată și un aplicator de rejuvenare cutanată. Indiferent de tehnologia folosită, sunt necesare 4-6 ședințe pe aceeași zonă până la o decolorare stabilă. Studiile de profilometrie,
fotografiere secvențială și biopsiile efectuate din zonele tratate astfel arată o normalizare a arhitecturii cutanate în proportie de 80%.

Vergeturile albe

În cazul în care aveți vergeturi albe, acestea pot fi estompate semnificativ și suprafața lor diminuată cu ajutorul laserului fracționat Co2. Se fac 4-6 ședințe repetate o dată pe lună. Prin aceste tratamente, lumina care pătrunde în piele determină o strângere a structurii elastice a
pielii, o îngustare a suprafeței vergeturilor și în același timp stimulează regenerarea pielii în ansamblu, prin apariția fibroblastelor. Tratamentul produce înroșirea pielii imediat după ședință.

Îmbunătățirea se produce treptat și continuă și după ce ședințele au fost întrerupte, pentru o perioadă de 6 luni. Ameliorarea obținută este evidentă și stabilă. În acest moment, tratamentul cu laser fracționat Co2 de la Lumenis este considerat cel mai eficient.

Microneedeling

Se mai poate face tratament de microneedeling, cu un instrument care folosește ace foarte fine care înțeapă pielea și o obligă la o reacție de rejuvenare. După acest tratament se aplică creme antivergeturi.
Toate aceste tratamente arată ca dermatologii sunt preocupați de menținerea aspectului pielii și de îmbunătățirea texturii cutanate prin mijloacele disponibile în prezent.

Dacă observi că încep să-ți apară vergeturi pe piele, sau știi că traversezi o perioadă care poate să lase vergeturi pe piele, fă-ți o programare la Dr.Leventer Centre, clinica de specialiști în problemele pielii.

Top

Publicul larg definește orice leziune apărută pe piele sub denumirea de bubă sau bubiță în funcție de dimensiune. Chiar și loviturile care provoacă semne sunt cunoscute din fragedă copilărie sub denumirea de “bubă”! Cum pielea este cel mai mare organ al corpului, prezența unor bubițe pe corp este ușor de observat și adesea provoacă neliniște chiar dacă sunt asimptomatice. Problema care se ridică este cât de gravă este o erupție pe piele și când trebuie să ajungă pacientul la medic.

Când apar bubițe pe corp?

Sunt multe circumstanțe care pot produce bubițe pe corp. Trebuie să știți că medicul dermatolog este antrenat să diagnosticheze peste 3000 de afecțiuni de piele manifestate prin “bube și bubițe pe corp”!
Întrebările pe care vi adresează de obicei medicul sunt:

● Când au apărut?

● De unde au început, cum au evoluat?

● Dacă mai are cineva leziuni asemănătoare în anturaj?

● O altă întrebare este legată de alte semne care însoțesc erupția ca mâncărimea (denumită medical prurit ) sau senzația de usturime, când se accentuează, de exemplu, la căldură, la transpirație sau dacă mâncărimea este mai intensă noaptea.

● Ne mai interesează prezența sau absența temperaturii, mărirea sau nu a ganglionilor din zonele învecinate, așezarea leziunilor, simetria sau asimetria topografiei, aspectul uniform, monomorf sau variabil cu leziuni care diferă ca aspect și dimensiune. Un alt aspect important este densitatea lor. Toate aceste întrebări sunt importante pentru diagnostic.

Cele mai frecvente cauze de erupții pe piele

Trebuie să știți că pentru unele boli aspectul “bubițelor” este atât de caracteristic încât se poate da un tratament doar pe baza examenului clinic. În alte situații sunt necesare investigații suplimentare.

Cauzele cele mai comune pentru erupții cutanate sau bubițe pe corp sunt de obicei cauze infecțioase (scarlatina, rujeola, rubeola, varicela și altele), parazitare ( scabie), alergice, urticariene (la alimente, paraziți intestinali, unele medicamente etc), atopia (keratoza foliculară), virală (herpes, zona zoster), bacteriană (stafilococia cutanată), înțepătura de insectă și multe altele. Durerea locală poate semnifica un proces inflamator. Uneori, diagnosticăm boala dar nu putem explica perfect cauza apariției leziunilor cutanate.

Majoritatea pacienților denumesc “bubă” sau “bubițe pe corp” leziunile cutanate cu aspect de mică papulă roșie cu sau fără veziculație și acoperită sau nu de scoamă albicioasă sau crustă maronie.

Ce trebuie să faci când te confrunți cu o erupție cutanată sau bubițe pe corp?

1. Să observi în ce circumstanțe a apărut. De exemplu, după o ieșire la iarbă verde sau după o călătorie. E important pentru înțepătura de insectă.

2. Să observi evoluția erupției câteva zile, dacă are tendință la extindere sau la remisie spontană.

3. Să afli dacă mai sunt persoane din jur cu aceleași manifestări. E important pentru cauza infecțioasă, mai ales în comunitățile de copii, când apar bubițele.

4. Să spui medicului dacă ai mai avut astfel de erupții. E important pentru mecanismul alergic.

5. Să-ți măsori temperatura și să controlezi întreaga suprafață cutanată ca să știi zonele afectate și cele neafectate.

Când o erupție, fie ea și minoră nu poate fi corelată cu o cauză evidentă, ca de exemplu frecarea sau transpirația și nu are tendința la vindecare spontană, atunci e mai bine să vă vadă un medic specialist dermatolog. În fața medicului trebuie să răspundeți la întrebările de mai sus.

Dacă apar bubițe pe corp sau orice tip de leziune cutanată, contactați medicul dermatolog. Vă așteptăm la Dr. Leventer Centre, clinica de specialiști în afecțiunile pielii.